The International Journal of Criminal Investigation (IJCI) is a peer-reviewed journal devoted to the publication of original research papers in forensic sciences. IJCI it is an open access journal.

IJCI publishes original research papers, review articles, survey articles and book and project reviews in all areas dedicated to criminal investigation and related areas.

Our topics cover all disciplines and branches of modern forensic sciences. To see more go to www.ijci.eu

Stabilirea identitații unor persoane sau obiecte, în sens larg, reprezinta elementul definitoriu al procesului de investigare criminalistica. Acest proces deține un loc bine conturat, de maxima importanța în ansamblul cercetarilor criminalistice. Se apreciaza ca aceasta identificare reprezinta "problema centrala a investigațiilor criminalistice", fiind in același timp "piatra unghiulara a acestei științe". Raportandu-se la necesitațile practice, in literatura de specialitate se invedereaza ca acest gen de activitate este "indisolubil legat de actul de justiție".

Identificarea unei persoane este posibila nu numai prin intermediul unor metode tehnice, ci și pe baza declarațiilor unui martor ocular sau al victimei, in cadrul unor activitați procedurale, cum este, de pilda, recunoașterea din grup efectuata in conformitate cu reguli tactice criminalistice. Acest proces este posibil datorita perceperii realitații obiective și sesizarii proprietaților, trasaturilor caracteristice unei persoane sau unui obiect ce se individualizeaza in cadrul mai larg al categoriei de ființe sau lucruri asemanatoare. Ne aflam in prezența recunoașterii de persoane ori obiecte, rezultata dintr-un proces de gandire prin care s-au comparat caracteristicile mai multor obiecte, sau persoane in vederea stabilirii identitații sau neidentitații lor.

Ca definiție generala identitatea este ceea ce definește o entitate și o face recognoscibila prin posesia unor calitați sau caracteristici ce o diferențiaza de alte entitați. Prin urmare identificarea este actul de a stabili caracteristicile definitorii, proprii unei entitați. Astfel la persoanele vii și la cadavre identificarea are rolul de a evidenția și grupa caracterele ce definesc unicitatea individului. Termenul de identitate deriva din cuvantul latin "idem" ce inseamna "la fel" sau "identic".

Identificare medico-legala este o activitate care se realizeaza in mod optim prin colaborarea intre medicina legala, antropologie, criminalistica și poliția judiciara colaborare din care rezulta metode de laborator (traseologie, fizico-chimie, medico-legale, antropologice, serologice, genetice) și metode investigative (testimoniale, cercetarea locului faptei, reconstituire).

Asigurarea unui spațiu de libertate securitate și justiție constituie o prioritate a politicii Consiliului European. Aceasta prioritate reprezinta in același timp un raspuns necesar la preocuparile popoarelor din statele reunite in U.E. In prezent controalele la frontierele interne au fost eliminate in spațiul Schengen, iar frontierele externe ale U.E. sunt acum gestionate intr-o maniera mai coerenta.

Agențiile europene precum Europol, Eurojust, Agenția pentru Drepturi Fundamentale și Frontex au ajuns la un nivel matur de activitate operaționala in domeniile lor de acțiune. In pofida acestor realizari in domeniul libertații, securitații și justiției, Europa se confrunta in continuare cu provocari.

In acest context, Romania prin poziția ei geografica și geostrategica reprezinta o "poarta" spre Europa și in același timp resimte la frontierele sale presiunile criminalitații organizate transfrontaliere. Aceste provocari trebuie abordate intr-o maniera cuprinzatoare care necesita noi eforturi pentru a ameliora coerența dintre domeniile de politici cu accent pe cooperarea cu țarile partenere.

In acest scop C.E. a adoptat un program multianual pentru perioada 2010 - 2014 (cunoscut drept Programul de la Stockholm) care sa consolideze reușitele și sa raspunda viitoarelor provocari. Prezentul program definește orientarile strategice pentru planificarea legislativa și operaționala in interiorul spațiului de libertate, securitate și justiție.

Ritmul alert imprimat dezvoltarii complexe și dinamice a vieții sociale impune cu stringența identificarea factorilor de risc care pot aduce atingere vieții, integritații corporale și sanatații speciei umane. Supraviețuirea acesteia nu este condiționata doar de pericolele naturale, ci, indeosebi, de cele artificiale, printre care pe un loc aparte se situeaza accidentele de circulație. Siguranța rutiera a devenit o componenta majora chiar in politica statelor moderne, fapt dovedit de realizarea ?Primei Conferințe Ministeriale Mondiale privind Siguranța Rutiera? la Moscova, 2009, 19-20 noiembrie, cu misiunea de a reduce numarul deceselor rezultate din accidentele de circulație. In prezent, conform statisticilor realizate de Asociația Internaționala a Sanatații, anual 1.300.000 de persoane mor și alte 50 de milioane sunt ranite in accidente de circulație. Mai grav este faptul ca aproximativ 20% dintre victime sunt copiii.

La nivelul țarii noastre, dezvoltarea exploziva a traficului rutier dupa anii 1990 a condus la dublarea numarului de accidente grave și a consecințelor acestora in raport cu cifrele inregistrate inainte de 1989. In perioada 1991-2006 au aparut in trafic un numar de peste 1.500.000 de autovehicule, creștere care, in paralel cu deschiderea fara precedent a traficului internațional de marfuri, a generat o dinamica ascendenta a accidentelor grave și a consecințelor acestora. Potrivit unei analize a Companiei Naționale de Autostrazi și Drumuri Naționale din Romania - C.N.A.D.R., numarul autoturismelor care circula in 2010 pe drumurile naționale - 4.957 unitați etalon - s-a dublat fața de cel din 1985 - 2.421 unitați etalon -, cifrele reprezinta media zilnica anuala a autoturismelor ce circula pe drumurile naționale.

Se știe ca un fals reprezinta o copie dupa ceva original care exista deja sau despre care sunt marturii scrise sau fotografice, conform carora ar fi existat candva. Originalul poate fi un document de orice fel: o bancnota, o scrisoare, un manuscris sau o lucrare de arta. Falsul mai poate presupune asumarea unei identitați nereale sau pe cea a unei alte persoane, aflata in viața sau decedata. Cand copiile aparțin autorului sau discipolilor, se numesc replici de epoca (cu valoare patrimoniala), iar cand sunt realizate in scopul etalarii, intrucat opera originala, din cauza starii de conservare precare, nu poate fi expusa intr-un muzeu, vorbim de replici științifice, care pe șasiu sau pe spate au semnul de copyright, ©, iar alaturi sunt inscriși autorul replicii și autorul originalului, data executarii. Replica științifica este realizata cu dimensiunile ±10% fața de original, in caz contrar fiind considerata un fals.

In schimb, contrafacerea reprezinta demersul prin care se realizeaza un fals și respectiv atribuirea unui fals persoanei care este autorul real al obiectului copiat. Altfel spus, contrafacerea poate insemna doar adaugarea numelui autorului la copia falsa, poate fi vorba de o semnatura falsa adaugata unui document sau pe un artefact sau furnizarea unei dovezi false care sa sprijine identificarea eronata a autorului. In practica judiciara, se mai utilizeaza in locul contrafacerii termenul de falsificare sau de plagiere, dar care din punct de vedere etimologic și semantic sunt diferite, deși, conform DEX-ului, cei doi termeni sunt sinonimi.

Scopul acestei lucrari este, de aceea, de a prezenta critic informațiile la zi referitoare la metodele de separare și analiza aplicate in diferite discipline ale științei criminalistice. O carte nu poate și nu ar trebui sa inlocuiasca lucrarile științifice, in ceea ce privește profunzimea și clarificarea unei probleme specifice. Aceasta carte a fost scrisa nu numai pentru criminaliști, ci și pentru publicul larg interesat de problemele medico-legale și, de asemenea, pentru alți colegi interesați, in special de aspectele de analiza a unor substanțe sau materiale toxice sau cu caracter de drog. Lucrarea ar trebui, totuși, sa prezinte problemele toxicologice relevante, in evoluția lor, importanța potențiala a domeniului și perspectivele de viitor.

Structura generala a acestui volum corespunde celor mai importante discipline criminalistice care aplica diferite metode de separare, și anume, toxicologia, chimia și serohematologia judiciara. Capitolele dedicate toxicologiei medico-legale sunt axate pe anumite clase de droguri ilicite și terapeutice și pe alte substanțe de interes criminalistic. De asemenea, unele probleme specifice toxicologiei medico-legale, cum ar fi medicamentele și conducerea autovehicolelor, controlul antidoping, asigurarea calitații in analiza criminalistica, separarile chirale și strategia generala de analiza sunt discutate separat. In partea consacrata chimiei medico-legale, cele mai importante probleme sunt analiza explozivilor și a acceleratorilor de incendiu.

Procedurile analitice de screening sunt printre strategiile de baza ale toxicologiei criminalistice și sunt prezentate in detaliu in lucrare și se refera la cele mai importante metode cromatografice, cum ar fi GC, GC-MS, HPLC, LC-MS, CE și LC-ICPMS. In plus, in fiecare capitol sunt tratate anumite clase de droguri, iar metodele preliminare (in principal imunoteste) sunt prezentate impreuna cu metodele separare. In practica medico-legala, este imposibil sa se separe metodele preliminare cum ar fi imunotestele de cele foarte sigure și confirmative cum sunt tehnicile cromatografice.

In prezent, comunicarea indeplinește un rol esențial in activitatea unei organizații ori in viața unei persoane particulare. Asigurarea succesului in viața profesionala sau personala depinde de cele mai multe ori și de abilitatea de a comunica. În cuprinsul articolului, autoarea prezinta principalele particularitați ale procesului comunicarii sociale, precum și modalitațile concrete de comunicare - comunicarea verbala, nonverbala și in scris.

Nowadays, communication plays an essential role in both the activity of an organisation and a person's life. Securing success in one's professional and private life very much depends on one's communication abilities. In this article, the author presents the main features of the social communication process, as well as the practical communication means - verbal, non-verbal and written.

Teoria economica subliniaza rolul fundamental pe care il are siguranța și increderea pentru creșterea și buna funcționare a economiei de piața, care este ințeleasa ca un ansamblu de reguli și proceduri necesare pentru a permite o producție și un schimb eficient al resurselor intr-o societate moderna și democratica.

Din perspectiva sociala, increderea și siguranța operatorilor economici naționali și internaționali, se bazeaza numai pe convingerea ca exista un complex de reguli ale jocului, garantate și controlate de instituțiile publice, care astfel, direcționeaza in sensul dorit atitudinile și comportamentele și in același timp rezolva conflictele de interese și sancționeaza comportamentele necinstite.

Componenta esențiala a identificarii judiciare, identificarea criminalistica a persoanei dupa semnalmente constituie o activitate indispensabila de implinire a actului de justiție, avand ca scop descoperirea persoanelor care au comis infracțiuni.

In activitatea desfașurata de catre organele penale, se intalnesc numeroase situații cand faptuitorii sunt descoperiți și respectiv identificați pe baza altor date, indicii, decat cele oferite de urmele evidențiate cu ocazia cercetarii la fața locului.

Stabilirea identitații unor persoane sau obiecte privita in sensul cel mai larg reprezinta elementul definitoriu al procesului de investigare criminalistica. Prin rezonanța sa practica, acest proces deține un loc bine conturat in ansamblul cercetarilor criminalistice, identificarea reprezentand "problema centrala" a investigațiilor criminalistice.

Asigurarea starii de legalitate, stabilitate economica, sociala și politica reprezinta o necesitate majora a existenței și dezvoltarii statului național roman ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil.

Incheierea razboiului rece a produs modificari structurale in mediul de securitate subregional, regional și global. Acestea exercita influențe mutiple și complexe asupra securitații Romaniei. Ca urmare, Romania iși va menține și va moderniza in continuare potențialul militar și capacitațile necesare apararii armate a țarii, cat și structurile necesare consolidarii democrației, statului de drept și realizarii unei creșteri a capacitații a autoritaților publice și instituțiilor de a asigura o reala securitate interna a țarii.

Romania, ca și celelalte țari aflate sub regimul totalitar, cunoaște doua perioade in evoluția fenomenului infracțional in sfera crimei organizate:

1. Inaintea instaurarii regimului democratic exista in control aproape absolut in toate domeniile economico-sociale, control exercitat indeosebi pentru menținerea sistemului dictatorial, dar și pentru controlul permanent in interiorul țarii sau in exterior al cetațenilor romani.
2. Instaurarea regimului democratic in 1989 a facut ca, pe langa dobandirea tuturor drepturilor democratice de catre cetațenii romani, cat și de cei straini, veniți in Romania, sa se inlature și barierele existente ce impiedicau dezvoltarea crimei organizate.

Recrudescența criminalitații pe continentul european a determinat in aceasta parte a globului una din cele mai complexe și dese rețele de cooperare polițieneasca cuprinzand toate sferele unei colaborari eficiente. In acest context au fost incheiate o serie de ințelegeri și acorduri printre care amintim: Grupul TREVI, Acordul Schengen, Clubul de la Berna, Clubul celor 5 sau Clubul de la Viena, Grupul POMPIDOU, Grupul QUATICO, EUROPOL

Extradarea este una din formele cooperarii judiciare internaționale in materie penala ce poate fi definita ca fiind: "o procedura juridica internaționala prin intermediul careia un stat suveran (statul solicitat) accepta sa predea unui alt stat (statul solicitant) o persoana care se afla pe teritoriul sau și care este urmarita penal sau trimisa in judecata pentru o infracțiune ori este cautata in vederea executarii unei pedepse in statul solicitant. Extradarea se situeaza in sfera dreptului internațional penal".

Unele din aspectele care se impun din ce in ce mai pregnant pe scena mondiala este cel al legaturii indisolubile dintre terorism, traficul de droguri și crima organizata. Terorismul, traficul de droguri și crima organizata se intercondiționeaza reciproc din ce in ce mai mult, deși la inceput aveau existențe complet separate. Grupurile organizate și rețelele de crima organizata colaboreaza din ce in ce mai mult, amplificandu-și capacitațile de a provoca daune societaților democratice, atat cu arme convenționale, cat și, foarte posibil in viitor, cu arme nucleare și de distrugere in masa, precum și alte forme de razboi neconvențional (inclusiv cel cibernetic și informațional). "O asemenea apropiere se produce deja și fara tehnologie, de exemplu intre baronii drogurilor care cauta sa-și protejeze fermele de cultura a plantelor stupefiante și teroriștii care au nevoie de bani pentru a cumpara arme și pentru recrutari".

In many countries around the world, civilians are empowered to stop a perpetrator in the act of a serious crime and take the arrested to a courthouse or police station, or keep them from leaving until an officer of the law arrives.

The conditions under which this is permitted vary from place to place, but in case somebody is ever in a situation where can stop a criminal, it should know what the options are.

In legislația romana reținerea este o masura preventiva, luata de organul de cercetare penala sau procuror, fața de invinuit, daca sunt probe și indicii temeinice ca a savarșit o fapta prevazuta de legea penala pentru care este prevazuta pedeapsa inchisorii.

Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fața de care se efectueaza urmarirea penala a savarșit fapta.

Cercetarea la fața locului este una dintre cele mai importante activitați care se desfașoara de catre organele judiciare in vederea realizarii scopului procesului penal.

Lucrarea de fața sintetizeaza stadiul dezvoltarii personale a autorilor. Se adreseaza unui public larg - in principal studenților care parcurg in curricula universitara problematica abordata in cuprinsul lucrarii - care are nevoie sa asimileze, in plan, informațional cunoștințe din domeniul anchetei judiciare.

Exista și limitari pe care autorii și le asuma considerand ca, odata cu dezvoltarea personala in zona cercetarii, mesajul științific va fi imbunatațit astfel incat sa fie satisfacute cat mai multe dintre exigențele discursului teoretic și ale nevoilor practicienilor.

Autorii au incercat sa prezinte, in mod echilibrat, cat mai mult din domeniul de cercetare specific tacticii criminalistice. Fiecare și-a pastrat stilul și concepția in cadrul expunerii promovate.

Capitolele 1-4 au fost elaborate de catre Gabriel Ion Olteanu

Capitolele 5-8 au fost elaborate de catre Marin Ruiu.

Fiecare autor iși asuma raspunderea pentru conținutul capitolelor elaborate.

Personal, consider ca cercetarea la fața locului este o activitate cu o natura complexa, procesuala și de tactica criminalistica - care poate fi dispusa și efectuata, atat de catre de organele de ancheta cat și de catre instanța de judecata - ce consta in descoperirea, fixarea procesuala, ridicarea și interpretarea naturii, starii și poziției urmelor și a mijloacelor materiale de proba, a legaturilor dintre acestea, precum, și obținerea de date privind numarul și identitatea faptuitorilor, natura și imprejurarile in care a fost savarșita fapta cercetata.

There is an indestructible link between the economic development / financial crisis and national security, a proportional link between the economic development and national security and in inverse ratio between the depth of the financial crisis and national security. It is argued the fact that a financial crisis is placed among the greatest threats to world security.

In presenting the report Oxford Research Group (ORG), it is emphasized the fact that the global economy is currently experiencing the biggest economic crisis in the last two generations, which creates a dilemma: either respond as a global community or as a small group of rich and powerful countries.

In resolving this dilemma, the content of the report refers to the need to introduce fundamental economic reforms to reduce rich-poor ratio, to control the global competition for energy resources, to establish a fair trade, to assess certain debts. It is meanwhile noticed that, on the financial crisis background, powerful elites tend to maintain security through military means.

Scara alarmanta a criminalitații, ingrijoratoare prin proporțiile sale actuale, concomitent cu reducerea constanta (ca efect al crizei economice) a resurselor materiale și umane alocate forțelor de poliție, reclama o mai buna organizare a efortului general de aparare a valorilor sociale fundamentale a drepturilor și libertaților cetațenilor.

In acest context se impune ca o necesitate vitala ca prevenirea criminalitații sa devina o misiune permanenta a organelor de poliție. Realizarea unui echilibru intre munca de prevenire și cea de combatere a infracționalitații trebuie privit sub aspectul dinamic, in sensul deplasarii accentului fața de o latura sau alta, in funcție de ordinea prioritara stabilita prin politica statului in domeniul apararii sociale, combaterii criminalitații și realizarii unui climat de ordine și liniște publica.

Actuala Constituție a Romaniei prin art.22, art.23, art.26 art. 41, Legea nr 26 din 1994 cu privire la Organizarea și funcționarea Poliției Romane enumera clar atribuțiunile ce revin poliției in activitatea sa de aparare a cetațeanului, de protejare a drepturilor și libertaților fundamentale ale acestuia, in realizarea prevenirii criminalitații, contribuind prin aceasta la realizarea unei societați democratice stabile.

Deoarece indivizii au trasaturi, comportamente și abilitați diferite, o definiție a negocierilor nu poate exista atata timp cat ele sunt instrumente la indemana oamenilor, iar in lipsa rețetelor universale cunoașterea comportamentului uman devine esențiala, alaturi de informațiile acumulate anterior. O parte din succesul negocierilor va fi asigurat de corectitudinea propriilor presupuneri și de capacitatea de a anticipa presupunerile partenerilor, asta deoarece toți participanții la o negociere fac anumite presupuneri.

Teoria negocierii aparține domeniului sociologiei și psihologiei sociale, mai exact segmentului care studiaza comportamentul uman in diferite situații sociale și modul in care oamenii vor sa apara in fața semenilor lor. In viața sa sociala, fiecare individ se prezinta pe sine și activitatea sa, cauta sa orienteze și chiar sa controleze impresiile semenilor sai, joaca un rol și are un statut, folosește o serie de tehnici pentru a obține succese raportate la motivațiile sale. Cu toate acestea, contrar intențiilor pe care le are, pe parcursul contactelor sale sociale individul va fi analizat de colectivitate, care va trage unele concluzii in funcție de atitudinea, mentalitatea și comportamentul emoțional al acestuia.

Zone de siguranța in jurul școlilor - noi posibilitați pentru realizarea conceptului de ordine publica in Austria.

La data de 01.01.2005, odata cu apariția legii poliției a intrat in vigoare și art. 36, articol ce da posibilitatea poliției sa creeze asemenea zone de siguranța. Acestea se vor constitui in special in zonele adiacente școlilor cu scopul de a proteja tineretul. La constituirea zonei de siguranța se va preciza ca in conformitate cu art. 36 se va proceda la indepartarea sau la interzicerea accesului persoanelor ce pun in pericol siguranța zonei. Articolul 36 nu prevede in mod expres situațiile in care o persoana poate fi indepartata și nici situațiile in care se aplica interdicția de a patrunde in zona. Acest articol creeaza posibilitatea polițiștilor sa indeparteze persoanele ce pun in pericol siguranța zonei sau sa interzica accesul acestora. Numai in Viena sunt aplicate lunar 170 de asemenea interdicții.

Cercetarea la fața locului se inscrie printre activitațile de baza ce contribuie in mod substanțial la aflarea adevarului in cauza, de ea depinzand lamurirea problemelor referitoare la faptele și imprejurarile acesteia, inclusiv cu privire la persoana infaptuitorului.

Echipa operativa care se deplaseaza la fața locului in asemenea cazuri este compusa din procuror criminalist, ofițeri de investigații criminale, medic legist, specialiști criminaliști și conducatorul cu cainele de urmarire, acestora, dupa caz, adaugandu-li-se specialiști din alte domenii de activitate.

Criminalistica s-a consacrat ca una dintre principalele științe ale procesului judiciar, intrucat servește la determinarea materialitații faptelor penale, la dovedirea infracțiunii și la stabilirea vinovației infractorului, identificat prin procedee criminalistice și, prin esența sa ca și prin spiritul pe care il promoveaza, este inchinata unui scop deosebit: aflarea adevarului, indiferent in favoarea cui este stabilit.

Pentru a putea ințelege exact esența și spiritul științei criminalistice, destinata investigarii faptelor penale, se poate aminti moto-ul pe care reputatul criminalist roman Constantin Turai l-a așezat pe prima pagina a lucrarii sale, aparuta in urma cu aproape 50 de ani și intitulata “Criminalistica și tehnica criminala”: “Se aude de dincolo de milenii glasul napastuiților lumii care striga prin glasul napastuiților de astazi, ca un ecou perpetuu; descoperiți mana criminala, mana care a facut atata rau omenirii, mana care lucreaza mereu in umbra, mana care se vrea mereu ascunsa, mana care ne fura și ne ucide, trecand triumfatoare spre eternitate”.

Criminalitatea economico-financiara organizata transforma și afecteaza toate valorile care reprezinta substanța moralei publice indispensabila oricarei societați, increderea oamenilor in valorile autentice este zdruncinata de dimensiunea profiturilor ilicite și de nepedepsirea celor care au acumulat averi din activitați criminale.

La inceputul acestui mileniu se constata tendința organizațiilor criminale de a reinvesti profiturile realizate cu prioritate prin intermediul sistemului bancar, in achiziționarea de imobile, spații comerciale (restaurante, baruri, cazinouri), societați de transporturi de marfuri (rutier și maritim), servicii portuare și aeroportuare, societați comerciale de import-export, autoturisme și bunuri de lux.

In managementul investigarii fraudei care afecteaza interesele financiare ale Uniunii, viziunea strategica ocupa un loc aparte. Prin ea se urmarește și se asigura competivitatea sistemului organizațional implicat in combaterea acestui tip de frauda economico-financiare, indiferent de natura și marimea lui. Amploarea necesitații și implicațiilor manageriale ale exercitarii viziunii strategice asupra funcționalitații și rezultatelor investigarii in scopul combaterii fraudei economico-financiare trebuie sa fie conștientizate de catre manageri.

Sintagma "criminalitate informatica" reunește numeroase tipuri de activitați, dar se refera in principal la infracțiunile comise și/sau facilitate cu ajutorul mediilor electronice. Prin comparație cu criminalitatea obișnuita, criminalitatea informatica necesita mai puține resurse raportat la pagubele susceptibile de a fi produse; infracțiunile informatice pot fi savarșite intr-un stat fara ca faptuitorul sa fie prezent in mod fizic și, in numeroase țari, aceste infracțiuni sunt diferite intr-un mod inadecvat sau nu sunt deloc definite, in așa fel incat autorii lor se expun unui risc minor, iar probabilitatea ca ei sa fie descoperiți este mica.

Globalizarea și noile tehnologii de comunicații au adus societații nenumarate avantaje pe plan economic, educativ și cultural, avantaje care au permis acoperirea unor lacune care pareau de nedepașit acum zece ani. Inca de la sfarșitul Razboiului Rece, restricțiile la care erau supuse operațiunile comerciale și financiare internaționale au disparut, iar liberalizarea acestor operațiuni a dat un imbold comerțului internațional, in timp ce caderea comunismului in vechiul bloc estic a stimulat creșterea noilor economii de piața și intensificarea circulației transfrontaliere a persoanelor, a marfurilor și a capitalurilor. Numarul utilizatorilor de Internet din intreaga lume, care se dubleaza practic la fiecare șase luni, era estimat la 700 de milioane la sfarșitul anului 2001.

Orice incercare de cercetare și explicare științifica a unui fenomen atat de complex și dinamic, cum este cel al criminalitații, risca sa se adauge la lunga lista a studiilor elaborate pe aceasta tema, daca nu se pornește de la definirea termenilor și conceptelor cu care se opereaza in majoritatea sistemelor juridice.

Fenomenul criminalitații are o dimensiune naționala (respectiv suma infracțiunilor ce se comit pe teritoriul unui stat și nu comporta aspecte de cooperare infracționala transnaționala) și o dimensiune transnaționala (respectiv totalitatea infracțiunilor care se comit și se consuma prin cooperarea dintre infractori care acționeaza pe teritoriul mai multor state).

Expertiza criminalistica grafica are ca obiect examinarea scrisului de mana in vederea identificarii persoanei care l-a executat. Pentru aceasta sunt utilizate atat caracteristicile de ordin general, cat mai ales de ordin individual, ultimele reprezentand deprinderi și automatisme specifice tipului de activitate psihica și musculara a fiecarei persoane.

Expertiza propriu-zisa se realizeaza prin analiza comparativa a elementelor grafice caracteristice cuprinse in textul al caror autor urmeaza a fi identificat și piesele ridicate ca modele de comparatie libere, executate in afara procesului de identificare și modele de comparație experimentale executate la cererea organelor de urmarire penala.

Legea privind regimul armelor și munițiilor stipuleaza ca, in categoria persoanelor ce pot deține arme de aparare și paza, se inscriu și persoanele care au dobandit calitatea de martor protejat in conformitate cu prevederile Legii 682/2002, privind protecția martorilor.

Ea reglementeaza categoriile de arme și muniții, precum și condițiile in care deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu aceste arme și muniții sunt permise pe teritoriul Romaniei.

Copilul trebuie respectat ca o persoana care are dreptul la viața particulara, la intimitate și la o dezvoltare normala. Nimic nu trebuie sa ii puna in pericol nici existența, nici dezvoltarea, cu atat mai mult nu trebuie supus abuzului sau exploatarii. Cu toate acestea, tot mai des sunt semnalate cazuri de abuz asupra copiilor in familie, pe strada, in instituții sau chiar in locuri publice. Cazurile in care copiii sunt abuzați și exploatați sexual prin rețelele de trafic de ființe umane sunt tot mai frecvent menționate de instituțiile abilitate sa intervina in aceste situații. Stabilirea nivelului incidenței abuzului sexual asupra copiilor este dificila din cauza diferențelor inregistrate de la un stat la altul, in modul de culegere a datelor. Studiile realizate in diferite țari europene indica procentajul cazuisticii intre 7 % și 20 % pentru fete și intre 3 % și 10 % pentru baieți, dar, de multe ori, lipsa de resurse, atat umane, cat și materiale duce la inregistrarea unui numar redus de cazuri, astfel incat datele prezentate nu oglindesc realitatea.1 Din diverse motive, cum ar fi lipsa unei metodologii de raportare a cazurilor, abuzurile sexuale nu sunt declarate și, in consecința, nu sunt descoperite, modificand astfel rezultatele statisticilor. De aceea este dificil de estimat numarul real al cazurilor, precum și evoluția fenomenului.

Care sunt factorii determinanți in producerea abuzurilor și exploatarii sexuale a copiilor? Cui revine responsabilitatea respectarii drepturilor copilului și protecției lui? Este vorba de factori individuali, izolați, factori de context social larg sau de politicile de protecție specifice diferitelor societați? Sunt intrebari care ii preocupa mai ales pe specialiștii implicați in protecția copilului și in respectarea interesului superior al acestuia.

Colecția de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Importanța percheziției ca procedeu de investigație a fost subliniata in literatura de specialitate, unde se arata ca percheziția asigura procurarea unor probe indispensabile, uneori unice, pentru rezolvarea cauzei. Nici o alta activitate nu presupune implicarea in cele mai intime aspecte ale vieții individului, in drepturile persoanei asupra imobilelor, terenurilor ca percheziția.

Percheziția reprezinta procedeul probator care consta in cercetarea efectuata asupra imbracamintei unei persoane sau la locuința acesteia cu scopul de a gasi și ridica obiecte sau inscrisuri, cunoscute organului judiciar, dar nepredate de buna-voie, precum și in vederea eventualei descoperiri a unor alte mijloace de proba necesare soluționarii cauzei penale.

Colecția de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Funcționarea democratica a statului de drept nu poate fi conceputa in afara unui cadru normativ care sa coordoneze comportamentul indivizilor conform conduitei tip statornicite in societate. Drept urmare orice țara este indrituita și in același timp obligata sa adopte masurile legale pe care le considera necesare, circumscrise reglementarilor internaționale la care a aderat și sa asigure condiții pentru realizarea lor pozitiva.

In orice societate și in orice perioada istorica, impactul cel mai puternic asupra oricarei persoane fizice, fie ca apare in postura de victima sau doar de spectator, il reprezinta savarșirea unei fapte penale cu toate consecințele ce decurg, mergand de la urmarile socialmente periculoase ce se produc și pana la sancțiunile penale ce sunt aplicate de instanțele judecatorești in contextul realizarii justiției penale.

Orice acțiune ce aduce prejudicii societații ca și cea care lezeaza drepturile și interesele indivizilor izolați, da naștere nu numai unei reacții firești de combatere, dar și de aparare preventiva, stimuland intreprinderea unor masuri anticipative pentru ca raul sa nu se mai produca, sa nu se mai repete.

Colecția de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Poliția Comunitara a fost inființata prin Legea nr. 371 din 20 septembrie 2004 publicata in Monitorul Oficial nr. 878 din 27 septembrie 2004.

In scopul asigurarii ordinii și liniștii publice, cat și pentru creșterea eficienței pazei obiectivelor și bunurilor de interes public și privat la nivelul municipiilor, orașelor, sectoarelor municipiului București și al comunelor a fost inființata și organizata Poliția Comunitara pentru ordine publica, ca un serviciu public local specializat. Poliția Comunitara s-a constituit prin reorganizarea Corpului gardienilor publici, pe unitați administrativ-teritoriale.

Colecția de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Noțiunea de "poliție" a devenit o expresie familiara tuturor oamenilor. Noțiunea de "poliție" deriva din cuvantul grecesc "polis" care are semnificația de oraș. Dupa Eugen Bianu, aceasta noțiune deriva din cuvantul grecesc "politeia" și inseamna "activitatea de ordine in stat"

Potrivit autorilor lucrarii "vocabularul juridic" editat in 1987 in Franța cuvantul "poliție" provine din latinescul "poliția" care reprezinta "organizarea politica și administrativa", precum și din grecescul "politeia" care inseamna cetate.

Intr-adevar, in antichitate orașele se confunda cu cetațile, erau adevarate state, iar serviciile publice se realizau de o anumita clasa de funcționari, slujbași ai cetațenii (polis) și de aici denumirea de polițiști, care in timpurile moderne s-a pastrat pentru o anume categorie de slujbași publici.

Trecand peste organizarea polițieneasca cea mai primitiva a paznicilor de noapte, care a existat din timpurile cele mai stravechi existand și astazi in localitațile rurale, in orașele grecești apare o organizare superioara a poliției. Anumite denumiri ca: "efhor" "archorite", "strateg", indica funcționari cu atribuții polițienești.

Colecția de articole AIT - 2007. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2007.

De ce am considerat necesara și utila abordarea unei probleme precum necesitatea existenței unei metodologii a cercetarii activitaților ilicite?

Pentru ca, in prezent, in opinia mea, metodologia criminalistica, așa cum este abordata ca și discurs științific in doctrina, la catedra ori in expuneri publice sau ca reper științific in activitatea practica pare sa aiba o problema de identitate.

Important este ca in cadrul criminalisticii avem un domeniu de cercetare cu un obiect cat se poate de clar și precis ? cea mai buna conduita pe care organele judiciare o pot aborda in legatura cu investigarea unei conduite ilicite.

Trebuie sa devina evidente, pentru oricine, limitele dintre domeniile de cercetare științifica conexe ? metodologie criminalistica, drept penal, drept procesual penal, criminologie, medicina legala, celelalte domenii de cercetare criminalistica, etc. Imi permit sa subliniez ca metodologia criminalistica nu are și nici nu poate avea ca obiect cercetarea de infracțiuni. Trebuie observat, pe baze logice, ca METODOLOGIA CRIMINALISTICA vizeaza raspunsul calificat, profesionist, al organului judiciar, in cadrul competențelor și limitelor legale, la un stimul extern ? sesizarea unor elemente care țin de un comportament ce poate intruni elementele constitutive ale uneia sau a mai multor infracțiuni.

Sunt cercetate, așadar, stari, situații, fenomene, toate, in legatura cu comportamente umane cu privire la care exista suspiciuni referitoare la intrunirea elementelor constitutive ale uneia sau a mai multor infracțiuni. Desigur ca efortul organului judiciar, activitațile desfașurate, vor lamuri elemente precum identitatea faptuitorilor și implicarea fiecaruia in desfașurarea acțiunilor ori inacțiunilor specifice elementului material, natura și condițiile in care s-a manifestat conduita ilicita, celelalte elemente de care legiuitorul, intr-un context sau altul, a legat consecințe juridice.

De esența pentru metodologia criminalistica este CE, CAND și CUM sa faca organul judiciar pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele importante, in ultima instanța, pentru realizarea scopului procesului penal.

Am pus in discuție necesitatea existenței unei metodologii a cercetarii activitaților ilicite in dorința de a atrage asupra unei imprecizii manifestata in discursul științific, de natura a pune in discuție caracterul științific al metodologiei criminalistice.

In opinia mea, nu s-a pus și nu se poate pune in discuție caracterul științific și necesitatea dezvoltarii cercetarilor in domeniul metodologiei criminalistice. Criticile existente pot fi depașite prin observarea a ceea ce ține de esența domeniului și dezvoltarea unui discurs științific care sa serveasca gasirii de soluții ? accesibile cat mai multor practicieni ? pentru cercetarea, in cat mai bune condiții, a activitaților ilicite. De asemenea, soluțiile dezvoltate pe baza acestor observații trebuie sa țina seama, in primul rand, de nevoile publicului ținta ? profesional prin definiție ? și, in plan secund, de disponibilitatea pentru teoretizare, rigoare, profunzimea analizei, limbaj, ș.a. a cercetatorului științific.

Consideram ca, problema majora cu care organele judiciare continua sa se confrunte, fiind in cauza infracțiunii contra copiilor, este de a știi cine comite aceste infracțiuni și de ce. Au fost studiați delicvenți pedofili sub aspect psihologic, sociologic și criminologic, cu scopul de a le ințelege comportamentul. Studiile de specialitate au demonstrat ca nu exista un portrettip al pedofilului, personalitatea acestuia depinde in mare masura de actul de pedofilie pe care la comis.

Pedofilii sunt acele persoane adulte care se angajeaza in relații sexuale cu copiii, dorind cu intensitate aceste relații și cautand diferite ocazii pentru a atrage acești copii in "jocurile" lor erotice. Pedofilul cred - unii psihologi sau psihiatri - este o persoana caracterizata de complexe, cu caracteristici sexuale inadecvate, și care resimte o profunda stare de inferioritate fața de femeile adulte, cautand parteneri sexuali de varsta frageda (care nu au ajuns inca la pubertate) care sai poata stimula și satisface fanteziile erotice.

Am elaborat aceasta lucrare din dorința de a oferi un instrument util practicienilor, acelor funcționari din serviciile europene de poliție care confruntandu-se cu dimensiunile europene, și nu numai, ale fenomenului criminal aveau nevoie de un indrumar prin intermediul caruia sa poata face conexiunile lingvistice necesare pentru a-și face munca in cel mai bune condiții.

Indrumarul nu este și nici nu poate inlocui un dicționar, noi nefiind specializați in studiul limbilor straine. Demersul nostru nu are rigoarea specifica unui dicționar - analizand piața nici nu am gasit un dicționar poliglot pe care sa-l folosim la fundamentarea acestui indrumar - noi am incercat sa oferim, doar, echivalența necesara pentru unii termeni, pe care i-am considerat de mare utilitate in facilitarea comunicarii intre practicieni.

Apreciem ca lucrarea este de mare interes, ca satisface exigențele specifice practicienilor care au nevoie sa comunice prin intermediul unor limbi straine, constituindu-se, astfel, intr-un instrument util in munca lor.

Procedeul probator, denumit in Codul roman de procedura penala cercetarea la fața locului (art.129) - cunoscut in legislațiile occidentale și ca cercetarea scenei infracțiunii sau scena crimei, cum este cazul sistemului judiciar de tip anglo-saxon, ori american1 - reprezinta actul de debut al investigațiilor in fapte de periculozitate deosebita: omucideri, violuri sau talharii urmate de moartea victimei, distrugeri, catastrofe sau accidente grave, infracțiuni din domeniul crimei organizate ș.a.

La apogeul revoluției industriale, odata cu dezvoltarea marilor industrii și cu inițierea procesului de transformare a eficienței in cult, Max Weber, Fr. Taylor sau H. Fayol explorand modelele optime de organizare sociala, au susținut și au promovat raționalitatea sociala instrumentala, concretizata intr-un tip unic de organizație ca sistem rațional ? eficient.

Cu timpul insa a aparut cu claritate faptul ca psihologia general-umana se particularizeaza de indata ce este raportata la diferite tipuri de activitați in care omul este implicat, la variatele contexte situaționale in care el iși desfașoara activitatea. Psihologia omului individual se modifica de indata ce acesta (omul individual) este pus in fața altui om, de indata ce el interacționeaza cu acesta. Și atunci o noua realitate pe care o putem numi realitatea interacționala sau interumana a devenit obiect de investigare pentru psihologie.

Cum insa relațiile dintre oameni se extind și se multiplica, depașind cu mult granițele limitate ale diadei, triadei sau grupului, cum chiar relațiile dintre grupuri se intensifica, omul fiind nevoit sa traiasca și sa-și desfașoare activitatea in forme de organizare ca o societate din ce in ce mai mare, o noua realitate se prefigureaza la orizont. Aceasta ar putea fi numita cu termenul de organizație. Omul implicat in cadrele organizaționale, generat și modelat de ele se prezinta cu totul altfel decat omul ?general? (descris de psihologia generala), decat cel relațional și situațional (descris de psihologia sociala). De asemenea, comportamentele produse de organizație au o fizionomie cu totul aparte fața de comportamentele psihoindividuale și de cele psihosociale. Noul tip de psihologie umana, ca și noul tip de comportament au revenit spre studiu unei ramuri a psihologiei pe care o denumim psihologie organizaționala.

-

Probabil relația, raportul individ ? societate, sub aspectele cele mai generale, este sursa și resursa științelor sociale. Individul, ca membru al societații, societatea ca multiplu al individului, se intercondiționeaza și se explica unul prin celalalt. Exista o legatura organica și un tot care transcede atat complexitatea individului cat și complexitatea societații.

Contractul social care asigura socialitatea devine uneori greu de suportat. Oamenii au sentimentul ca nu mai pot face fața dificultaților din universul lor cotidian (mediul familial, privat, organizațional). Sentimentul de nesiguranța il constituie schimbarile aparent impersonale din structura societaților. Evenimentele istoriei contemporane se prezinta ca succese, dar și ca eșecuri ale unor oameni vazuți ca individualitați. Viața individuala și istoria societații nu pot fi ințelese separat, ci asociate. Cu toate acestea, oamenii nu știu sa faca legatura dintre incercarile prin care trec și transformarile istorice sau contradicțiile instituțiilor sociale. Ei nu pot ințelege influențele reciproce dintre om și societate, dintre biografie și istorie, dintre "eu"și lume. "Ei nu pot infrunta dificultațile personale in așa fel incat sa stapaneasca transformarile structurale care de obicei le genereaza". (C. Wright Mills, Imaginația Sociologica)

-

Biologia judiciara este un ansamblu de științe care bazindu-se pe cunoștințele de Biologie, le folosește pentru descoperirea cauzelor, locului sau a altor argumente legate de existența unei crime.

Principalele categorii ale Biologiei judiciare se pot constitui din tot atitea ramuri ale Biologiei, pina acum desprinzindu se Antropologia judiciara (recuperarea și identificarea cadavrelor), Botanica judiciara (studiul vegetalelor pentru a furniza dovezi ale crimei), Odontologia judiciara (stabilirea identitatii cadavrului), Biologia moleculara a crimei (tehnici moleculare de identificare), Entomologia judiciara (studiul insectelor care se dezvolta pe cadavre), Microbiologia judiciara (studiul micoorganismelor necrofage) etc.

Articolul are ca tema prezentarea principalelor canale de comunicare ce pot fi utilizate de catre specialiștii in relații publice din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, pentru atingerea obiectivelor de creștere a transparenței și increderii instituționale. Pornind de la distincția media controlate/ necontrolate, sunt reliefate avantajele și dezavantajele transmiterii mesajului instituțional prin aceste doua categorii distincte de canale comunicaționale. Accentul cade asupra descrierii mass media, respectiv a caracteristicilor televiziunii, radioului și ziarelor. O trecere in revista a media controlate și a tipurilor de evenimente speciale ce pot servi atingerii obiectivelor de relații publice, completeaza tabloul canalelor de comunicare ce stau la dispoziția relaționiștilor din cadrul ministerului. In final, se concluzioneaza ca in cadrul campaniilor specifice este recomandabila utilizarea unui mix comunicațional, in funcție de publicul ținta, tipul de mesaj, perioada de timp, mijloace logistice și financiare etc.

The paper is focused on the main communication channels available to the public relations officers of the Ministry of Administration and Interior, in order to increase transparency and institutional trust. The advantages and disadvantages of the channels are underlined based on the distinction between controlled and uncontrolled media, emphasizing the characteristics of television, radio and printed media. Special events and controlled media are also means of conveying the institutional message. Public relations campaigns should use a blend of these channels, based on the characteristics of the target audience, time frame, logistics and financial resources.

Cunoscand condițiile in care a fost savarșita infracțiunea și identitatea persoanei invinuite, anchetatorul poate stabili strategii tactice de ascultare, ținand cont de personalitatea și de poziția celui ascultat, precum și de complexitatea dosarului.

Din practica organelor judiciare a rezultat ca folosirea procedeelor tactice nu este specifica intotdeauna ascultarii invinuitului sau inculpatului, ci numai in cazul acelora care fac declarații contradictorii, ireale sau retracteaza cele anterior declarate, aspecte care-i situeaza in categoria persoanelor de rea-credința. Dar nu numai reaua-credința constituie prilejul folosirii procedeelor tactice in ascultarea persoanelor in cadrul procesului penal, ci și unele erori de percepere, memorare și redare pot conduce la declarații necorespunzatoare.

Chestiunea minoritaților in Europa este una veche. Prima preocupare pentru minoritați a aparut din considerente religioase. Astazi asigurarea stabilitații, securitații și a cooperarii dintre statele naționale inseamna de fapt, protejarea de posibile conflicte din interior, pentru a putea crea acea Europa solida in cazul unui conflict din exterior iar acum a venit și randul Europei de sud-est care trebuie sa-și asume aceasta raspundere. Protecția minoritaților naționale s-a aflat pe agenda Consiliului Europei inca de la inceputul activitaților sale, dar aceasta problema a obținut o importanța considerabila odata cu caderea regimurilor comuniste și cu creșterea naționalismului extremist in unele regiuni ale Europei.

Protecția minoritaților naționale s-a aflat pe agenda Consiliului Europei inca de la inceputul activitaților sale, dar aceasta problema a obținut o importanța considerabila odata cu caderea regimurilor comuniste și cu creșterea naționalismului extremist in unele regiuni ale Europei. Violența interetnica și ostilitatea in fosta Iugoslavie și in fosta Uniune Sovietica au demonstrat foarte clar ca protecția minoritaților naționale nu este doar un element crucial al protecției drepturilor omului, dar și esențial pentru stabilitate, siguranța și pace in Europa.

Punerea in aplicare a tratatelor europene a adus in prim-plan problema diferențelor existente intre legislația statelor membre și prevederile comunitare. Astfel, statele devenite relativ noi membre ale Uniunii Europene parcurg aceasta faza necesara a armonizarii legislative1. Punerea in ecuație a legislației naționale cu acquis-ul comunitar se face ținandu-se seama de realitatea faptului ca relațiile dreptului comunitar cu cel național nu se reduc la un model unic, ci se concretizeaza in patru modalitați esențiale: substituția, armonizarea, coordonarea și coexistența.

In paginile care urmeaza atenția va fi focalizata asupra acestui aspect al armonizarii legislației naționale cu legislația comunitara, mai cu seama, intr-un anume domeniu determinat: Cooperarea in domeniul Justiției și Afacerilor Interne. Interesul pentru subiect este dat de prioritatea și accentul deosebit pus pe aceasta politica, pe faptul ca privitor la acest domeniu, Romania a fost cotata drept deficitara in majoritatea rapoartelor de monitorizare.

Mondializarea relațiilor umane in toate domeniile, dezvoltarea rapida a mijloacelor de comunicare, noile tehnici și evoluția științei, dezvoltarea și consolidarea instituțiilor democratice, interdependența progresiva a statelor și apariția unor noi manifestari ale puterii economice, de multe ori pe cai ilicite, cu consecințe politice și sociale, au condus la o transformare a instituțiilor publice, atat interne, cat și internaționale. Ambele planuri se afla in permanenta evoluție și se condiționeaza reciproc. In acest context, serviciile de informații cu atribuții in planul securitații naționale și internaționale dobandesc o noua dimensiune și se confrunta cu provocari inedite.

Noțiunea de infracțiune internaționala este de data relativ recenta, deși unele legislații naționale conțin demult prevederi juridice referitoare la reprimarea faptelor de aceasta natura. Astfel, Constituția SUA din 1787 și cea a Confederației Helvetice, include dispoziții in temeiul carora organele interne sunt competente sa reprime infracțiunile internaționale. Conștiente de pericolul acestor infracțiuni statele din comunitatea internaționala au incheiat o serie de convenții care prevad reprimarea acestor categorii de infracțiuni.

Comunitatea internaționala este pusa in fața unei economii ?subterane? de mare anvergura, caracterizata prin infiltrarea pe piețele financiar-bancare a structurilor de crima organizata, in incercarea acestora de a prelua controlul asupra unor importante sectoare economice interne și internaționale. Procesul este vast, bazat pe tranzacții financiare globale și in continua creștere. Piețele financiare internaționale cuprind zilnic tranzacții financiare in valoare de peste 170 miliarde de dolari, din care numai o mica parte par a fi operațiuni de comerț licit. Restul se bazeaza pe capital speculativ lichid sau semilichid, investit pe termene scurte și care de regula, garanteaza anonimatul investitorilor.

Inconsecvența terminologica și modul eterogen in care sunt abordate caracteristicile criminalitații organizate reprezinta in mod evident, premise total nefavorabile pentru definirea acesteia. Definirea unui fenomen infracțional are repercusiuni practice extrem de importante mai ales cand percepția acestuia este confuza așa cum se intampla in cazul criminalitații organizate. In prezent nu exista, deocamdata o definiție unanim acceptata și nici macar o convergența de opinii pe aceasta tema. Explicațiile acestei stari de fapt sunt multiple. Se poate invoca in primul rand un motiv obiectiv ce rezulta din complexitatea fenomenului, adica din diversitatea faptelor ilegale susceptibile a se incadra in sfera criminalitații organizate. Principala dificultate in definirea criminalitații organizate, consta in tratarea problemei fara a face distincție intre normativ și criminologie.

Sancțiunile contravenționale complementare in domeniul rutier au ca scop inlaturarea unei stari de pericol și preintampinarea savarșirii altor fapte interzise de lege și se aplica prin același proces verbal prin care se aplic? și sancțiunea principala a amenzii sau avertismentului.

The present paper is presenting the grounds of terrorist acts mainly as a result of the despair of the poor citizens from the Third World, oppressed and deprived of their rights, who feel humiliated by the citizens of the developed countries.

Also, in the beginning the report, there is an important distinction between the war against terror and combating terrorism. Thus, the war against terror is to notice and fight erosion of the fundamental human rights.

Combating terrorism is an action designed to prevent deliberate acts of terrorism. Therefore, fighting terrorism was often categorized as a pretext to intervene with force in different parts of the world.

Studies conducted on terrorism show the current manifestations of it as political, military and civilian violence with mega terrorism trends.

An interesting research on forms of manifestation of terrorism is made in this report with reference to information war and terrorism.

Resorting to justified arguments, the author highlights the truth that the spectrum of information conflict goes from the military to the societal dimension, showing also that terrorism is evolving towards the so-called network war.

Persoanele incadrate in poliție, fie ei ofițeri sau agenți sunt o parte a societații in care traim și ne dezvoltam zi de zi. Ei sunt cetațeni ai acestei țari și conform legii fundamentale sunt alegatori și purtatori de drepturi.

Polițistul in perioada imparaților indeplinea ordinele fara comentarii dar astazi cadrul societații acest rol s-a schimbat. Astazi, in societatea democratica a Romaniei sunt in joc multe interese, pareri și poziții ale cetațenilor.

Multitudinea schimbarilor din structura societații democratice duc la randul sau și la apariția multor stari conflictuale. In comparație cu vremurile dinainte, traim astazi intr-o zona geografica cu un grad ridicat de populare, iar o viața normala și liniștita nu poate fi asigurata decat printr-un pachet mare de norme de conviețuire sociala (legi, ordonanțe).

Predispoziția spre infracțiune este uimitor de rezistența la tentativele de a o schimba, in special intr-un stat de drept care interzice mijloacele radicale asupra persoanelor. Aceasta nu inseamna ca delincvenții nu se reabiliteaza insa, deocamdata, nu se cunoaște ce trebuie sa se faca pentru a accelera procesul "mutual" de maturizare.

In elaborarea programelor de prevenire sunt adesea trecute cauzele imediate ale criminalitații. Deciziile delincvenților sunt puternic influențate de circumstanțele de moment (un autoturism descuiat, obiecte lasate la vedere ). Delincvenții se adapteaza circumstanțelor și datorita faptului ca ei reacționeaza la incitari și provocari și de aceea cauzele imediate ale criminalitații nu pot fi ignorate in realizarea activitații de prevenire a criminalitații.

Importanța cercetarii locului faptei in cazul infracțiunilor de omor consta in aceea ca organul de urmarire penala are posibilitatea de a percepe direct locul savarșirii și consecințele infracțiunii, de a stabili imprejurarile in care s-a comis fapta și de a-l identifica pe autor, prin descoperirea, fixarea, ridicarea și cercetarea criminalistica a urmelor și mijloacelor materiale de proba.

Locul savarșirii faptei este cel mai bogat in urme sau date referitoare la infracțiune și la autorul acesteia, astfel ca de modul in care se efectueaza intreaga cercetare, cautare și ridicare a urmelor sau a probelor materiale, ca și fixarea rezultatelor, va depinde, intr-o mare masura, soluționarea cazului, identificarea autorului, precum și a celorlalți participanți la comiterea faptei penale.

Savarșirea faptelor in general și a faptelor prevazute de legea penala are loc de cele mai multe ori prin contact fizic cu anumite entitați, aparținand mediului ambiant de la locul comiterii faptei sau intamplator aflate in acel loc.

Acest contact, lasa in mod firesc, unele urme asupra locului savarșirii sau asupra obiectelor aflate acolo in timpul comiterii faptei. Alteori, la locul comiterii faptei au ramas ori au fost uitate unele obiecte aparținand faptuitorului sau lucruri fara de valoare (fire de par, fragmente de imbracaminte, resturi de țigari) dar care pot avea legatura cu persoana care a participat la comiterea faptei.

Organismele ONU cu atribuții in lupta impotriva traficului și consumului ilicit de droguri, profund preocupate de amploarea și creșterea producției, cererii și traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope care reprezinta o grava amenințare pentru sanatatea și bunastarea persoanelor și au efecte nefaste asupra principiilor economice, culturale și politice ale societații, profund preocupate, de asemenea, de efectele devastatoare in creștere ale traficului ilicit de substanțe psihotrope și stupefiante in diversele straturi ale societații, și mai ales, de faptul ca copiii sunt exploatați in numeroase regiuni ale lumii in calitate de consumatori pe piața drogurilor, cat și utilizați in scopul producerii, distribuirii și comerțului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, au scos in evidența competența O.N.U. cu privire la controlul stupefiantelor și substanțelor psihotrope și au susținut ca este important sa fie intarite și dezvoltate mijloacele juridice eficiente de cooperare internaționala in materie penala pentru a pune capat activitaților criminale internaționale reprezentate de traficul ilicit.

In managementul investigarii fraudei care afecteaza interesele financiare ale Uniunii, viziunea strategica ocupa un loc aparte. Prin ea se urmarește și se asigura competivitatea sistemului organizațional implicat in combaterea acestui tip de frauda economico-financiare, indiferent de natura și marimea lui. Amploarea necesitații și implicațiilor manageriale ale exercitarii viziunii strategice asupra funcționalitații și rezultatelor investigarii in scopul combaterii fraudei economico-financiare trebuie sa fie conștientizate de catre manageri.

Persoanele fizice care au facut obiectul unor investigații privind spalarea banilor sunt de diverse naționalitați și provin din majoritatea mediilor sociale (comunitatea oamenilor de afaceri, administrația centrala/locala, societatea civila etc).

Relevant este faptul ca unii dintre aceștia au legaturi directe sau sunt interpuși ai persoanelor cu funcții decizionale sau executive din spectrul politico-instituțional central sau local implicat in gestionarea banilor publici.

Producția și traficul ilicit de droguri reprezinta una din formele cele mai active de manifestare a crimei organizate transnaționale. Profiturile obținute din aceasta activitate ilicita, care depașesc cu mult unele afaceri legale, au facut ca, pe langa organizațiile mafiote tradiționale, sa apara zeci și sute de grupari și bande criminale care pun in prim planul preocuparilor lor producția și traficul de droguri. Ingrijorator este faptul ca, in unele țari, aceste activitați se desfașoara sub privirile ingaduitoare ale autoritaților, context in care organizațiile criminale poseda mii de hectare de pamant arabil pentru culturile de plante opiacee, angajați pentru intreg procesul de fabricare a drogurilor, grupuri de protecție, specialiști in domeniul chimiei, informaticii, economico-financiar și intreaga logistica, inclusiv minisubmarine și elicoptere necesare derularii activitaților lor infracționale.

Actele pot fi falsificate total sau parțial. Ele se redacteaza in numele unei instituții ori intreprinderi de stat, al unei organizații obștești sau al unei persoane particulare. Persoana in numele careia se elaboreaza actul poate sa existe in realitate ori sa fie fictiva.

Actele falsificate in intregime de aceeași persoana au unitate de structura, atat logica, cat și grafica, ceea ce lipsește in majoritatea situațiilor de falsuri parțiale.

Metodele de examinare a falsului se aleg și se aplica in funcție de procedeul utilizat la falsificare, de natura hartiei și a substanței de scris folosite la intocmirea actului.

Falsul in acte se realizeaza prin inlaturarea, acoperirea sau adaugarea de text, contrafacerea scrisului, falsificarea ștampilelor și a semnaturilor.

Colecția de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

La data de 20 decembrie 1988, a fost semnata la Viena Convenția asupra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, in vederea exercitarii controlului unor anumite substanțe, inclusiv a precursorilor, produselor chimice și solvenților utilizați la fabricarea stupefiantelor și substanțelor psihotrope, a caror disponibilitate pe plan internațional a provocat o creștere a fabricarii ilicite a drogurilor.

Fiind profund preocupat de amploarea producției și traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, care reprezinta o grava amenințare pentru sanatatea și bunastarea persoanelor, statul roman a considerat ca este necesara luarea unor masuri in plan legislativ pentru controlul precursorilor de droguri.

Cooperarea internaționala in domeniul protecției martorilor se impune pe zi ce trece ca un deziderat al unitaților specializate in acest domeniu datorat eficientizarii metodelor de lucru pentru asigurarea unei protecții depline a martorilor aflați in programe de protecție.

Sunt situații in care relocarea unui martor pe teritoriul statului unde acesta a fost preluat intr-un program de protecție este periculoasa pentru martorul respectiv, deoarece fie starea de pericol este ridicata, fie teritoriul statului respectiv este prea mic și nu se poate susține conspirativitatea martorului. In asemenea situație singura masura eficienta de protecție este relocarea martorului protejat pe teritoriul altui stat.

Protecția martorilor imbunatațește modalitatea de raspuns a sistemului judiciar fața de acțiunile de stopare a participarii martorilor, in cazul infracțiunilor grave, la actul de justiție, reduce gradul de vulnerabilitate al acestora fața de intimidarile și violențele infractorilor sau celor interesați ca ei sa nu depuna marturie și determina participarea intr-un numar mai mare a martorilor la infaptuirea politicii penale.

Legea 682/2002 reglementeaza asigurarea protecției și asistenței martorilor a caror viața, integritate corporala sau libertate este amenințata ca urmare a deținerii de catre aceștia a unor informații ori date cu privire la savarșirea unor infracțiuni grave, pe care le-au furnizat sau au fost de acord sa le furnizeze organelor judiciare &351;i care au un rol determinant in descoperirea infractorilor și in soluționarea unor cauze.

In delimitarea teoretica și abordarea practica a problematicii crimei organizate, in Romania utilizam conceptele și criteriile generale acceptate pe plan internațional.

Astfel, termenul de crima organizata semnifica activitațile infracționale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, in scopul obținerii unor importante venituri ilicite.

In realizarea obiectivelor pe care și le propun, structurile crimei organizate intrebuințeza mijloace de mare violența, recurg la corupție și șantaj, precum și la acțiuni disimulate, cu aparența de legalitate.

Colecția de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Activitatea de prevenire este orientata in urmatoarele direcții principale:

• Depistarea operativa a persoanelor pretabile sa comita infracțiuni sau a celor care comit infracțiuni.
• Impiedicarea minorilor și tinerilor de a savarși infracțiuni sau alte fapte antisociale.
• Combaterea parazitismului social.
• Impiedicarea infractorilor primari de a deveni recidiviști.
• Asigurarea respectarii normelor privind circulația pe drumurile publice.
• Combaterea faptelor de tulburare a ordinii și liniștii publice.
• Participarea la educarea juridica a populației pentru cunoașterea și respectarea legilor.
• Participarea la pregatirea antiinfracționala a populației.

Colecția de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Indiferent de forma pe care o imbraca raspunderea juridica, in funcție de valoarea sociala ocrotita și de modul de ocrotire antrenarea raspunderii juridice este condiționata de intrunirea cumulativa a mai multor condiții: fapta ilicita, rezultatul socialmente periculos, legatura cauzala intre fapta și rezultat, vinovația și capacitatea de raspundere juridica a polițistului.

Ca participant la relațiile sociale polițistul poate raspunde juridic atat ca cetațean, pentru incalcarea legii, cat și ca funcționar public, daca faptele respective sunt in legatura cu serviciul sau.

Colecția de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Statutul juridic al organelor cu atribuții polițienești in stat, in special ale poliției, a fost și este o problema capitala de care depinde caracterul democratic sau totalitar al unui stat. Funcționarea democratica a statului de drept nu poate fi conceputa in afara unui cadru normativ care sa coordoneze comportamentul indivizilor conform conduitei tip statornicite in societate.

Pornind de la premisa conform careia fenomenul infracțional este anormal din punct de vedere moral și totuși normal din punct de vedere sociologic, trebuie sa acceptam ideea ca acesta a existat și va continua sa existe, problema punandu-se doar in legatura cu ponderea și structura sa.

In orice societate și in orice perioada istorica impactul cel mai puternic asupra oricarui individ, fie ca apare in postura de victima sau doar ca spectator, il reprezinta savarșirea unei fapte ilicite, cu toate consecințele ce decurg, mergand de la urmarile socialmente periculoase ce se produc și pana la sancțiunile ce sunt aplicate de organele abilitate ale statului, in contextul realizarii actului de justiție.

Colecția de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Ambiguitatea conceptuala in domeniul criminalitații organizate a existat și continua sa se manifeste și in dreptul penal roman. Se constata, in primul rand o inconsecvența terminologica de natura sa creeze unele confuzii in abordarea teoretica, dar și in lupta efectiva impotriva unui fenomen atat de complex.

Ambiguitatea definirii criminalitații organizate se refera la faptul ca doua legi elaborate și intrate in vigoare la un interval de doar 30 de zile, una de cealalta, sintagma de "grup sau organizație criminala" este definita diferit.

Colecția de articole AIT - 2007. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2007.

In pofida intensificarii sale in ultimele decenii, violența indreptata contra copiilor nu reprezinta un fenomen nou in istoria omenirii. Dea lungul secolelor, copiilor li sa negat identitatea, au fost supuși la nenumarate umilințe, au fost victimele nenumaratelor abuzuri comise de parinți, educatori sau alte persoane, in așa fel incat istoria sociala a copilariei cuprinde un lung șir de violențe, maltratari, rele tratamente, care au imbracat, adeseori, forme dea dreptul dramatice.

Dintotdeauna, cauzele pedofiliei au fost diverse: biologice, psihologice, sociale și indiferent de epoca istorica, manifestarile de pedofilie au insoțit permanent perioadele de criza. Cel mai adesea apare in condiții de aglomerație, promiscuitate sau izolare, situații care aduc in plan explicativ și dezinhibarea instinctuala puternica, eliberarea pulsiunii agresive și primitive - tipice personalitații cu incapacitate de control instinctiv - emoțional și/sau structura etica deficitara.

Din totdeauna, cutumele, tradiția și morala publica precum și normativitatea scrisa au contribuit la canalizarea și chiar instituționalizarea instinctului și vieții sexuale (ex.: casatoria). Întrun sens sociocultural util evoluției speciei, valorilor socialmorale și specificului uman al sexualitații bazat pe afectivitate, G. Dumas spunea: "Societatea a acceptat instinctul sexual, la canalizat cat a putut, la inconjurat de limitari, de tabuuri și ia consacrat manifestarile sale sociale prin ceremonii de sacralizare religioasa și prin instituții laice".

În funcție de factorii socioculturali și morali, motivația sexuala (instinctul sexual) cu o puternica componenta dinamogena (ereditara) și alta direcționala (afectiva) poate fi infranta, sublimata sau deviata, fapt invederat de realitatea ce atesta ca deși la om instinctul sexual este același, realizarea sa variaza in funcție de timp, spațiu și societate, de unde frecvența diferita a patologiei sexuale (ex.: pedofilia).

Cursul abordeaza principalele repere juridice ale desfașurarii activitaților funcționarilor din administrația publica. Noțiunea de drept administrativ trebuie evaluata in legatura cu termenul de administrație ce desemneaza o activitate ce servește unei finalitați subordonate cuiva. Termenul deriva din latinescul administrare ce inseamna a servi fiind in legatura cu cuvantul magister care il desemneaza pe stapan, caruia i se subordoneaza servitorul și pe care acesta trebuie sa-l slujeasca.

Studiul acestui domeniu științific este util atat pentru cei care iși desfașoara activitatea in cadrul administrației publice cat și pentru cei administrați, toți fiind interesați de ințelegerea mecanismului de funcționare a organelor administrației publice, de raporturile funcționarilor cu instituțiile administrative, drepturile lor, drepturile celor administrați, cum se pot aceștia opune efectelor actelor administrative, etc.

Creata ca o instituție publica formata din contribuția guvernelor și a Bancii Europene de Investiții, BERD va ajuta preponderent sectorul privat, intervențiile sale in sectorul de stat fiind limitate, temporare și numai daca creaza condiții pentru dezvoltarea sectorului privat. S-a dorit ca aceasta banca sa fie un sprijin in tranziție pana cand economiile vor fi in stare sa-și obțina singure resursele de pe piețele de capital. Acest proces va fi destul de lung avand in vedere ca aceste economii sunt mai interesate de finanțari pe termene mai lungi, dar mai greu de obținut. Cand anume in timp iși va incheia BERD misiunea nu este menționat in nici-un document, dar se contureaza perspectiva funcționarii ei și in post-tranziție, ca o banca de dezvoltare multilaterala, posibil privatizata (propunere avansata și susținuta mai ales de SUA).

Cea de-a doua Instituție Financiara, Banca Europeana de Investiții (BEI), a fost creata in 1958, statutul sau fiind parte integranta a Tratatului de la Roma, ce a pus bazele crearii, la acea data, a viitoarei Comunitați Economice Europene. Din acest motiv și datorita misiunii sale BEI mai este numita și Banca Europeana sau Banca Comunitara. Scopul crearii sale a fost acela de a susține și ajuta la realizarea obiectivelor actualei Uniuni Europene, acordand finanțari pe termen lung in favoarea investițiilor viabile. Ea activeaza pentru dezvoltarea echilibrata și pentru coeziunea economica și sociala a statelor comunitare. Banca se adapteaza dupa obiectivele și prioritațile Uniunii Europene punand accentul, in prezent, pe crerea și consolidarea Uniuni Economice și Monetare, atat prin activitatea sa de creditare in favoarea dezvoltarii regionale cat și prin activitatea de imprumut desfașurata pe piețele de capital.

Cele doua instituții de credit europene au aparut in timp la diferenta de peste trei decenii, raspunzand unor nevoi initiale diferite, insa aparitia si ulterior activitatea desfasurata au marcat puternic dezvoltarea economica, social politica a statelor europene si a Uniunii Europene in ansamblul sau.