Sanctiunile contraventionale complementare in domeniul rutier au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin acelasi proces verbal prin care se aplic? si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului.

The present paper is presenting the grounds of terrorist acts mainly as a result of the despair of the poor citizens from the Third World, oppressed and deprived of their rights, who feel humiliated by the citizens of the developed countries.

Also, in the beginning the report, there is an important distinction between the war against terror and combating terrorism. Thus, the war against terror is to notice and fight erosion of the fundamental human rights.

Combating terrorism is an action designed to prevent deliberate acts of terrorism. Therefore, fighting terrorism was often categorized as a pretext to intervene with force in different parts of the world.

Studies conducted on terrorism show the current manifestations of it as political, military and civilian violence with mega terrorism trends.

An interesting research on forms of manifestation of terrorism is made in this report with reference to information war and terrorism.

Resorting to justified arguments, the author highlights the truth that the spectrum of information conflict goes from the military to the societal dimension, showing also that terrorism is evolving towards the so-called network war.

Persoanele incadrate in politie, fie ei ofiteri sau agenti sunt o parte a societatii in care traim si ne dezvoltam zi de zi. Ei sunt cetateni ai acestei tari si conform legii fundamentale sunt alegatori si purtatori de drepturi.

Politistul in perioada imparatilor indeplinea ordinele fara comentarii dar astazi cadrul societatii acest rol s-a schimbat. Astazi, in societatea democratica a Romaniei sunt in joc multe interese, pareri si pozitii ale cetatenilor.

Multitudinea schimbarilor din structura societatii democratice duc la randul sau si la aparitia multor stari conflictuale. In comparatie cu vremurile dinainte, traim astazi intr-o zona geografica cu un grad ridicat de populare, iar o viata normala si linistita nu poate fi asigurata decat printr-un pachet mare de norme de convietuire sociala (legi, ordonante).

Predispozitia spre infractiune este uimitor de rezistenta la tentativele de a o schimba, in special intr-un stat de drept care interzice mijloacele radicale asupra persoanelor. Aceasta nu inseamna ca delincventii nu se reabiliteaza insa, deocamdata, nu se cunoaste ce trebuie sa se faca pentru a accelera procesul "mutual" de maturizare.

In elaborarea programelor de prevenire sunt adesea trecute cauzele imediate ale criminalitatii. Deciziile delincventilor sunt puternic influentate de circumstantele de moment (un autoturism descuiat, obiecte lasate la vedere ). Delincventii se adapteaza circumstantelor si datorita faptului ca ei reactioneaza la incitari si provocari si de aceea cauzele imediate ale criminalitatii nu pot fi ignorate in realizarea activitatii de prevenire a criminalitatii.

Importanta cercetarii locului faptei in cazul infractiunilor de omor consta in aceea ca organul de urmarire penala are posibilitatea de a percepe direct locul savarsirii si consecintele infractiunii, de a stabili imprejurarile in care s-a comis fapta si de a-l identifica pe autor, prin descoperirea, fixarea, ridicarea si cercetarea criminalistica a urmelor si mijloacelor materiale de proba.

Locul savarsirii faptei este cel mai bogat in urme sau date referitoare la infractiune si la autorul acesteia, astfel ca de modul in care se efectueaza intreaga cercetare, cautare si ridicare a urmelor sau a probelor materiale, ca si fixarea rezultatelor, va depinde, intr-o mare masura, solutionarea cazului, identificarea autorului, precum si a celorlalti participanti la comiterea faptei penale.

Savarsirea faptelor in general si a faptelor prevazute de legea penala are loc de cele mai multe ori prin contact fizic cu anumite entitati, apartinand mediului ambiant de la locul comiterii faptei sau intamplator aflate in acel loc.

Acest contact, lasa in mod firesc, unele urme asupra locului savarsirii sau asupra obiectelor aflate acolo in timpul comiterii faptei. Alteori, la locul comiterii faptei au ramas ori au fost uitate unele obiecte apartinand faptuitorului sau lucruri fara de valoare (fire de par, fragmente de imbracaminte, resturi de tigari) dar care pot avea legatura cu persoana care a participat la comiterea faptei.

Orice incercare de cercetare si explicare stiintifica a unui fenomen atat de complex si dinamic, cum este cel al criminalitatii, risca sa se adauge la lunga lista a studiilor elaborate pe aceasta tema, daca nu se porneste de la definirea termenilor si conceptelor cu care se opereaza in majoritatea sistemelor juridice.

Fenomenul criminalitatii are o dimensiune nationala (respectiv suma infractiunilor ce se comit pe teritoriul unui stat si nu comporta aspecte de cooperare infractionala transnationala) si o dimensiune transnationala (respectiv totalitatea infractiunilor care se comit si se consuma prin cooperarea dintre infractori care actioneaza pe teritoriul mai multor state).

Sintagma "criminalitate informatica" reuneste numeroase tipuri de activitati, dar se refera in principal la infractiunile comise si/sau facilitate cu ajutorul mediilor electronice. Prin comparatie cu criminalitatea obisnuita, criminalitatea informatica necesita mai putine resurse raportat la pagubele susceptibile de a fi produse; infractiunile informatice pot fi savarsite intr-un stat fara ca faptuitorul sa fie prezent in mod fizic si, in numeroase tari, aceste infractiuni sunt diferite intr-un mod inadecvat sau nu sunt deloc definite, in asa fel incat autorii lor se expun unui risc minor, iar probabilitatea ca ei sa fie descoperiti este mica.

Globalizarea si noile tehnologii de comunicatii au adus societatii nenumarate avantaje pe plan economic, educativ si cultural, avantaje care au permis acoperirea unor lacune care pareau de nedepasit acum zece ani. Inca de la sfarsitul Razboiului Rece, restrictiile la care erau supuse operatiunile comerciale si financiare internationale au disparut, iar liberalizarea acestor operatiuni a dat un imbold comertului international, in timp ce caderea comunismului in vechiul bloc estic a stimulat cresterea noilor economii de piata si intensificarea circulatiei transfrontaliere a persoanelor, a marfurilor si a capitalurilor. Numarul utilizatorilor de Internet din intreaga lume, care se dubleaza practic la fiecare sase luni, era estimat la 700 de milioane la sfarsitul anului 2001.

Criminalitatea economico-financiara organizata transforma si afecteaza toate valorile care reprezinta substanta moralei publice indispensabila oricarei societati, increderea oamenilor in valorile autentice este zdruncinata de dimensiunea profiturilor ilicite si de nepedepsirea celor care au acumulat averi din activitati criminale.

La inceputul acestui mileniu se constata tendinta organizatiilor criminale de a reinvesti profiturile realizate cu prioritate prin intermediul sistemului bancar, in achizitionarea de imobile, spatii comerciale (restaurante, baruri, cazinouri), societati de transporturi de marfuri (rutier si maritim), servicii portuare si aeroportuare, societati comerciale de import-export, autoturisme si bunuri de lux.

In managementul investigarii fraudei care afecteaza interesele financiare ale Uniunii, viziunea strategica ocupa un loc aparte. Prin ea se urmareste si se asigura competivitatea sistemului organizational implicat in combaterea acestui tip de frauda economico-financiare, indiferent de natura si marimea lui. Amploarea necesitatii si implicatiilor manageriale ale exercitarii viziunii strategice asupra functionalitatii si rezultatelor investigarii in scopul combaterii fraudei economico-financiare trebuie sa fie constientizate de catre manageri.

Actele pot fi falsificate total sau partial. Ele se redacteaza in numele unei institutii ori intreprinderi de stat, al unei organizatii obstesti sau al unei persoane particulare. Persoana in numele careia se elaboreaza actul poate sa existe in realitate ori sa fie fictiva.

Actele falsificate in intregime de aceeasi persoana au unitate de structura, atat logica, cat si grafica, ceea ce lipseste in majoritatea situatiilor de falsuri partiale.

Metodele de examinare a falsului se aleg si se aplica in functie de procedeul utilizat la falsificare, de natura hartiei si a substantei de scris folosite la intocmirea actului.

Falsul in acte se realizeaza prin inlaturarea, acoperirea sau adaugarea de text, contrafacerea scrisului, falsificarea stampilelor si a semnaturilor.

Colectia de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Indiferent de forma pe care o imbraca raspunderea juridica, in functie de valoarea sociala ocrotita si de modul de ocrotire antrenarea raspunderii juridice este conditionata de intrunirea cumulativa a mai multor conditii: fapta ilicita, rezultatul socialmente periculos, legatura cauzala intre fapta si rezultat, vinovatia si capacitatea de raspundere juridica a politistului.

Ca participant la relatiile sociale politistul poate raspunde juridic atat ca cetatean, pentru incalcarea legii, cat si ca functionar public, daca faptele respective sunt in legatura cu serviciul sau.

Colectia de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Statutul juridic al organelor cu atributii politienesti in stat, in special ale politiei, a fost si este o problema capitala de care depinde caracterul democratic sau totalitar al unui stat. Functionarea democratica a statului de drept nu poate fi conceputa in afara unui cadru normativ care sa coordoneze comportamentul indivizilor conform conduitei tip statornicite in societate.

Pornind de la premisa conform careia fenomenul infractional este anormal din punct de vedere moral si totusi normal din punct de vedere sociologic, trebuie sa acceptam ideea ca acesta a existat si va continua sa existe, problema punandu-se doar in legatura cu ponderea si structura sa.

In orice societate si in orice perioada istorica impactul cel mai puternic asupra oricarui individ, fie ca apare in postura de victima sau doar ca spectator, il reprezinta savarsirea unei fapte ilicite, cu toate consecintele ce decurg, mergand de la urmarile socialmente periculoase ce se produc si pana la sanctiunile ce sunt aplicate de organele abilitate ale statului, in contextul realizarii actului de justitie.

Colectia de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Ambiguitatea conceptuala in domeniul criminalitatii organizate a existat si continua sa se manifeste si in dreptul penal roman. Se constata, in primul rand o inconsecventa terminologica de natura sa creeze unele confuzii in abordarea teoretica, dar si in lupta efectiva impotriva unui fenomen atat de complex.

Ambiguitatea definirii criminalitatii organizate se refera la faptul ca doua legi elaborate si intrate in vigoare la un interval de doar 30 de zile, una de cealalta, sintagma de "grup sau organizatie criminala" este definita diferit.

Colectia de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Activitatea de prevenire este orientata in urmatoarele directii principale:

• Depistarea operativa a persoanelor pretabile sa comita infractiuni sau a celor care comit infractiuni.
• Impiedicarea minorilor si tinerilor de a savarsi infractiuni sau alte fapte antisociale.
• Combaterea parazitismului social.
• Impiedicarea infractorilor primari de a deveni recidivisti.
• Asigurarea respectarii normelor privind circulatia pe drumurile publice.
• Combaterea faptelor de tulburare a ordinii si linistii publice.
• Participarea la educarea juridica a populatiei pentru cunoasterea si respectarea legilor.
• Participarea la pregatirea antiinfractionala a populatiei.

Colectia de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

La data de 20 decembrie 1988, a fost semnata la Viena Conventia asupra traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope, in vederea exercitarii controlului unor anumite substante, inclusiv a precursorilor, produselor chimice si solventilor utilizati la fabricarea stupefiantelor si substantelor psihotrope, a caror disponibilitate pe plan international a provocat o crestere a fabricarii ilicite a drogurilor.

Fiind profund preocupat de amploarea productiei si traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope, care reprezinta o grava amenintare pentru sanatatea si bunastarea persoanelor, statul roman a considerat ca este necesara luarea unor masuri in plan legislativ pentru controlul precursorilor de droguri.

Cooperarea internationala in domeniul protectiei martorilor se impune pe zi ce trece ca un deziderat al unitatilor specializate in acest domeniu datorat eficientizarii metodelor de lucru pentru asigurarea unei protectii depline a martorilor aflati in programe de protectie.

Sunt situatii in care relocarea unui martor pe teritoriul statului unde acesta a fost preluat intr-un program de protectie este periculoasa pentru martorul respectiv, deoarece fie starea de pericol este ridicata, fie teritoriul statului respectiv este prea mic si nu se poate sustine conspirativitatea martorului. In asemenea situatie singura masura eficienta de protectie este relocarea martorului protejat pe teritoriul altui stat.

Protectia martorilor imbunatateste modalitatea de raspuns a sistemului judiciar fata de actiunile de stopare a participarii martorilor, in cazul infractiunilor grave, la actul de justitie, reduce gradul de vulnerabilitate al acestora fata de intimidarile si violentele infractorilor sau celor interesati ca ei sa nu depuna marturie si determina participarea intr-un numar mai mare a martorilor la infaptuirea politicii penale.

Legea 682/2002 reglementeaza asigurarea protectiei si asistentei martorilor a caror viata, integritate corporala sau libertate este amenintata ca urmare a detinerii de catre acestia a unor informatii ori date cu privire la savarsirea unor infractiuni grave, pe care le-au furnizat sau au fost de acord sa le furnizeze organelor judiciare &351;i care au un rol determinant in descoperirea infractorilor si in solutionarea unor cauze.

In delimitarea teoretica si abordarea practica a problematicii crimei organizate, in Romania utilizam conceptele si criteriile generale acceptate pe plan international.

Astfel, termenul de crima organizata semnifica activitatile infractionale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, in scopul obtinerii unor importante venituri ilicite.

In realizarea obiectivelor pe care si le propun, structurile crimei organizate intrebuinteza mijloace de mare violenta, recurg la coruptie si santaj, precum si la actiuni disimulate, cu aparenta de legalitate.

Consideram ca, problema majora cu care organele judiciare continua sa se confrunte, fiind in cauza infractiunii contra copiilor, este de a stii cine comite aceste infractiuni si de ce. Au fost studiati delicventi pedofili sub aspect psihologic, sociologic si criminologic, cu scopul de a le intelege comportamentul. Studiile de specialitate au demonstrat ca nu exista un portrettip al pedofilului, personalitatea acestuia depinde in mare masura de actul de pedofilie pe care la comis.

Pedofilii sunt acele persoane adulte care se angajeaza in relatii sexuale cu copiii, dorind cu intensitate aceste relatii si cautand diferite ocazii pentru a atrage acesti copii in "jocurile" lor erotice. Pedofilul cred - unii psihologi sau psihiatri - este o persoana caracterizata de complexe, cu caracteristici sexuale inadecvate, si care resimte o profunda stare de inferioritate fata de femeile adulte, cautand parteneri sexuali de varsta frageda (care nu au ajuns inca la pubertate) care sai poata stimula si satisface fanteziile erotice.

De ce am considerat necesara si utila abordarea unei probleme precum necesitatea existentei unei metodologii a cercetarii activitatilor ilicite?

Pentru ca, in prezent, in opinia mea, metodologia criminalistica, asa cum este abordata ca si discurs stiintific in doctrina, la catedra ori in expuneri publice sau ca reper stiintific in activitatea practica pare sa aiba o problema de identitate.

Important este ca in cadrul criminalisticii avem un domeniu de cercetare cu un obiect cat se poate de clar si precis ? cea mai buna conduita pe care organele judiciare o pot aborda in legatura cu investigarea unei conduite ilicite.

Trebuie sa devina evidente, pentru oricine, limitele dintre domeniile de cercetare stiintifica conexe ? metodologie criminalistica, drept penal, drept procesual penal, criminologie, medicina legala, celelalte domenii de cercetare criminalistica, etc. Imi permit sa subliniez ca metodologia criminalistica nu are si nici nu poate avea ca obiect cercetarea de infractiuni. Trebuie observat, pe baze logice, ca METODOLOGIA CRIMINALISTICA vizeaza raspunsul calificat, profesionist, al organului judiciar, in cadrul competentelor si limitelor legale, la un stimul extern ? sesizarea unor elemente care tin de un comportament ce poate intruni elementele constitutive ale uneia sau a mai multor infractiuni.

Sunt cercetate, asadar, stari, situatii, fenomene, toate, in legatura cu comportamente umane cu privire la care exista suspiciuni referitoare la intrunirea elementelor constitutive ale uneia sau a mai multor infractiuni. Desigur ca efortul organului judiciar, activitatile desfasurate, vor lamuri elemente precum identitatea faptuitorilor si implicarea fiecaruia in desfasurarea actiunilor ori inactiunilor specifice elementului material, natura si conditiile in care s-a manifestat conduita ilicita, celelalte elemente de care legiuitorul, intr-un context sau altul, a legat consecinte juridice.

De esenta pentru metodologia criminalistica este CE, CAND si CUM sa faca organul judiciar pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele importante, in ultima instanta, pentru realizarea scopului procesului penal.

Am pus in discutie necesitatea existentei unei metodologii a cercetarii activitatilor ilicite in dorinta de a atrage asupra unei imprecizii manifestata in discursul stiintific, de natura a pune in discutie caracterul stiintific al metodologiei criminalistice.

In opinia mea, nu s-a pus si nu se poate pune in discutie caracterul stiintific si necesitatea dezvoltarii cercetarilor in domeniul metodologiei criminalistice. Criticile existente pot fi depasite prin observarea a ceea ce tine de esenta domeniului si dezvoltarea unui discurs stiintific care sa serveasca gasirii de solutii ? accesibile cat mai multor practicieni ? pentru cercetarea, in cat mai bune conditii, a activitatilor ilicite. De asemenea, solutiile dezvoltate pe baza acestor observatii trebuie sa tina seama, in primul rand, de nevoile publicului tinta ? profesional prin definitie ? si, in plan secund, de disponibilitatea pentru teoretizare, rigoare, profunzimea analizei, limbaj, s.a. a cercetatorului stiintific.

Colectia de articole AIT - 2007. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2007.

In many countries around the world, civilians are empowered to stop a perpetrator in the act of a serious crime and take the arrested to a courthouse or police station, or keep them from leaving until an officer of the law arrives.

The conditions under which this is permitted vary from place to place, but in case somebody is ever in a situation where can stop a criminal, it should know what the options are.

In legislatia romana retinerea este o masura preventiva, luata de organul de cercetare penala sau procuror, fata de invinuit, daca sunt probe si indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala pentru care este prevazuta pedeapsa inchisorii.

Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta.

Cercetarea la fata locului este una dintre cele mai importante activitati care se desfasoara de catre organele judiciare in vederea realizarii scopului procesului penal.

Lucrarea de fata sintetizeaza stadiul dezvoltarii personale a autorilor. Se adreseaza unui public larg - in principal studentilor care parcurg in curricula universitara problematica abordata in cuprinsul lucrarii - care are nevoie sa asimileze, in plan, informational cunostinte din domeniul anchetei judiciare.

Exista si limitari pe care autorii si le asuma considerand ca, odata cu dezvoltarea personala in zona cercetarii, mesajul stiintific va fi imbunatatit astfel incat sa fie satisfacute cat mai multe dintre exigentele discursului teoretic si ale nevoilor practicienilor.

Autorii au incercat sa prezinte, in mod echilibrat, cat mai mult din domeniul de cercetare specific tacticii criminalistice. Fiecare si-a pastrat stilul si conceptia in cadrul expunerii promovate.

Capitolele 1-4 au fost elaborate de catre Gabriel Ion Olteanu

Capitolele 5-8 au fost elaborate de catre Marin Ruiu.

Fiecare autor isi asuma raspunderea pentru continutul capitolelor elaborate.

Personal, consider ca cercetarea la fata locului este o activitate cu o natura complexa, procesuala si de tactica criminalistica - care poate fi dispusa si efectuata, atat de catre de organele de ancheta cat si de catre instanta de judecata - ce consta in descoperirea, fixarea procesuala, ridicarea si interpretarea naturii, starii si pozitiei urmelor si a mijloacelor materiale de proba, a legaturilor dintre acestea, precum, si obtinerea de date privind numarul si identitatea faptuitorilor, natura si imprejurarile in care a fost savarsita fapta cercetata.

There is an indestructible link between the economic development / financial crisis and national security, a proportional link between the economic development and national security and in inverse ratio between the depth of the financial crisis and national security. It is argued the fact that a financial crisis is placed among the greatest threats to world security.

In presenting the report Oxford Research Group (ORG), it is emphasized the fact that the global economy is currently experiencing the biggest economic crisis in the last two generations, which creates a dilemma: either respond as a global community or as a small group of rich and powerful countries.

In resolving this dilemma, the content of the report refers to the need to introduce fundamental economic reforms to reduce rich-poor ratio, to control the global competition for energy resources, to establish a fair trade, to assess certain debts. It is meanwhile noticed that, on the financial crisis background, powerful elites tend to maintain security through military means.

Scara alarmanta a criminalitatii, ingrijoratoare prin proportiile sale actuale, concomitent cu reducerea constanta (ca efect al crizei economice) a resurselor materiale si umane alocate fortelor de politie, reclama o mai buna organizare a efortului general de aparare a valorilor sociale fundamentale a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

In acest context se impune ca o necesitate vitala ca prevenirea criminalitatii sa devina o misiune permanenta a organelor de politie. Realizarea unui echilibru intre munca de prevenire si cea de combatere a infractionalitatii trebuie privit sub aspectul dinamic, in sensul deplasarii accentului fata de o latura sau alta, in functie de ordinea prioritara stabilita prin politica statului in domeniul apararii sociale, combaterii criminalitatii si realizarii unui climat de ordine si liniste publica.

Actuala Constitutie a Romaniei prin art.22, art.23, art.26 art. 41, Legea nr 26 din 1994 cu privire la Organizarea si functionarea Politiei Romane enumera clar atributiunile ce revin politiei in activitatea sa de aparare a cetateanului, de protejare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale acestuia, in realizarea prevenirii criminalitatii, contribuind prin aceasta la realizarea unei societati democratice stabile.

Deoarece indivizii au trasaturi, comportamente si abilitati diferite, o definitie a negocierilor nu poate exista atata timp cat ele sunt instrumente la indemana oamenilor, iar in lipsa retetelor universale cunoasterea comportamentului uman devine esentiala, alaturi de informatiile acumulate anterior. O parte din succesul negocierilor va fi asigurat de corectitudinea propriilor presupuneri si de capacitatea de a anticipa presupunerile partenerilor, asta deoarece toti participantii la o negociere fac anumite presupuneri.

Teoria negocierii apartine domeniului sociologiei si psihologiei sociale, mai exact segmentului care studiaza comportamentul uman in diferite situatii sociale si modul in care oamenii vor sa apara in fata semenilor lor. In viata sa sociala, fiecare individ se prezinta pe sine si activitatea sa, cauta sa orienteze si chiar sa controleze impresiile semenilor sai, joaca un rol si are un statut, foloseste o serie de tehnici pentru a obtine succese raportate la motivatiile sale. Cu toate acestea, contrar intentiilor pe care le are, pe parcursul contactelor sale sociale individul va fi analizat de colectivitate, care va trage unele concluzii in functie de atitudinea, mentalitatea si comportamentul emotional al acestuia.

Zone de siguranta in jurul scolilor - noi posibilitati pentru realizarea conceptului de ordine publica in Austria.

La data de 01.01.2005, odata cu aparitia legii politiei a intrat in vigoare si art. 36, articol ce da posibilitatea politiei sa creeze asemenea zone de siguranta. Acestea se vor constitui in special in zonele adiacente scolilor cu scopul de a proteja tineretul. La constituirea zonei de siguranta se va preciza ca in conformitate cu art. 36 se va proceda la indepartarea sau la interzicerea accesului persoanelor ce pun in pericol siguranta zonei. Articolul 36 nu prevede in mod expres situatiile in care o persoana poate fi indepartata si nici situatiile in care se aplica interdictia de a patrunde in zona. Acest articol creeaza posibilitatea politistilor sa indeparteze persoanele ce pun in pericol siguranta zonei sau sa interzica accesul acestora. Numai in Viena sunt aplicate lunar 170 de asemenea interdictii.

Cercetarea la fata locului se inscrie printre activitatile de baza ce contribuie in mod substantial la aflarea adevarului in cauza, de ea depinzand lamurirea problemelor referitoare la faptele si imprejurarile acesteia, inclusiv cu privire la persoana infaptuitorului.

Echipa operativa care se deplaseaza la fata locului in asemenea cazuri este compusa din procuror criminalist, ofiteri de investigatii criminale, medic legist, specialisti criminalisti si conducatorul cu cainele de urmarire, acestora, dupa caz, adaugandu-li-se specialisti din alte domenii de activitate.

Criminalistica s-a consacrat ca una dintre principalele stiinte ale procesului judiciar, intrucat serveste la determinarea materialitatii faptelor penale, la dovedirea infractiunii si la stabilirea vinovatiei infractorului, identificat prin procedee criminalistice si, prin esenta sa ca si prin spiritul pe care il promoveaza, este inchinata unui scop deosebit: aflarea adevarului, indiferent in favoarea cui este stabilit.

Pentru a putea intelege exact esenta si spiritul stiintei criminalistice, destinata investigarii faptelor penale, se poate aminti moto-ul pe care reputatul criminalist roman Constantin Turai l-a asezat pe prima pagina a lucrarii sale, aparuta in urma cu aproape 50 de ani si intitulata “Criminalistica si tehnica criminala”: “Se aude de dincolo de milenii glasul napastuitilor lumii care striga prin glasul napastuitilor de astazi, ca un ecou perpetuu; descoperiti mana criminala, mana care a facut atata rau omenirii, mana care lucreaza mereu in umbra, mana care se vrea mereu ascunsa, mana care ne fura si ne ucide, trecand triumfatoare spre eternitate”.

Productia si traficul ilicit de droguri reprezinta una din formele cele mai active de manifestare a crimei organizate transnationale. Profiturile obtinute din aceasta activitate ilicita, care depasesc cu mult unele afaceri legale, au facut ca, pe langa organizatiile mafiote traditionale, sa apara zeci si sute de grupari si bande criminale care pun in prim planul preocuparilor lor productia si traficul de droguri. Ingrijorator este faptul ca, in unele tari, aceste activitati se desfasoara sub privirile ingaduitoare ale autoritatilor, context in care organizatiile criminale poseda mii de hectare de pamant arabil pentru culturile de plante opiacee, angajati pentru intreg procesul de fabricare a drogurilor, grupuri de protectie, specialisti in domeniul chimiei, informaticii, economico-financiar si intreaga logistica, inclusiv minisubmarine si elicoptere necesare derularii activitatilor lor infractionale.

Organismele ONU cu atributii in lupta impotriva traficului si consumului ilicit de droguri, profund preocupate de amploarea si cresterea productiei, cererii si traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope care reprezinta o grava amenintare pentru sanatatea si bunastarea persoanelor si au efecte nefaste asupra principiilor economice, culturale si politice ale societatii, profund preocupate, de asemenea, de efectele devastatoare in crestere ale traficului ilicit de substante psihotrope si stupefiante in diversele straturi ale societatii, si mai ales, de faptul ca copiii sunt exploatati in numeroase regiuni ale lumii in calitate de consumatori pe piata drogurilor, cat si utilizati in scopul producerii, distribuirii si comertului ilicit de stupefiante si substante psihotrope, au scos in evidenta competenta O.N.U. cu privire la controlul stupefiantelor si substantelor psihotrope si au sustinut ca este important sa fie intarite si dezvoltate mijloacele juridice eficiente de cooperare internationala in materie penala pentru a pune capat activitatilor criminale internationale reprezentate de traficul ilicit.

In managementul investigarii fraudei care afecteaza interesele financiare ale Uniunii, viziunea strategica ocupa un loc aparte. Prin ea se urmareste si se asigura competivitatea sistemului organizational implicat in combaterea acestui tip de frauda economico-financiare, indiferent de natura si marimea lui. Amploarea necesitatii si implicatiilor manageriale ale exercitarii viziunii strategice asupra functionalitatii si rezultatelor investigarii in scopul combaterii fraudei economico-financiare trebuie sa fie constientizate de catre manageri.

Persoanele fizice care au facut obiectul unor investigatii privind spalarea banilor sunt de diverse nationalitati si provin din majoritatea mediilor sociale (comunitatea oamenilor de afaceri, administratia centrala/locala, societatea civila etc).

Relevant este faptul ca unii dintre acestia au legaturi directe sau sunt interpusi ai persoanelor cu functii decizionale sau executive din spectrul politico-institutional central sau local implicat in gestionarea banilor publici.

Expertiza criminalistica grafica are ca obiect examinarea scrisului de mana in vederea identificarii persoanei care l-a executat. Pentru aceasta sunt utilizate atat caracteristicile de ordin general, cat mai ales de ordin individual, ultimele reprezentand deprinderi si automatisme specifice tipului de activitate psihica si musculara a fiecarei persoane.

Expertiza propriu-zisa se realizeaza prin analiza comparativa a elementelor grafice caracteristice cuprinse in textul al caror autor urmeaza a fi identificat si piesele ridicate ca modele de comparatie libere, executate in afara procesului de identificare si modele de comparatie experimentale executate la cererea organelor de urmarire penala.

Colectia de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Politia Comunitara a fost infiintata prin Legea nr. 371 din 20 septembrie 2004 publicata in Monitorul Oficial nr. 878 din 27 septembrie 2004.

In scopul asigurarii ordinii si linistii publice, cat si pentru cresterea eficientei pazei obiectivelor si bunurilor de interes public si privat la nivelul municipiilor, oraselor, sectoarelor municipiului Bucuresti si al comunelor a fost infiintata si organizata Politia Comunitara pentru ordine publica, ca un serviciu public local specializat. Politia Comunitara s-a constituit prin reorganizarea Corpului gardienilor publici, pe unitati administrativ-teritoriale.

Colectia de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Notiunea de "politie" a devenit o expresie familiara tuturor oamenilor. Notiunea de "politie" deriva din cuvantul grecesc "polis" care are semnificatia de oras. Dupa Eugen Bianu, aceasta notiune deriva din cuvantul grecesc "politeia" si inseamna "activitatea de ordine in stat"

Potrivit autorilor lucrarii "vocabularul juridic" editat in 1987 in Franta cuvantul "politie" provine din latinescul "politia" care reprezinta "organizarea politica si administrativa", precum si din grecescul "politeia" care inseamna cetate.

Intr-adevar, in antichitate orasele se confunda cu cetatile, erau adevarate state, iar serviciile publice se realizau de o anumita clasa de functionari, slujbasi ai cetatenii (polis) si de aici denumirea de politisti, care in timpurile moderne s-a pastrat pentru o anume categorie de slujbasi publici.

Trecand peste organizarea politieneasca cea mai primitiva a paznicilor de noapte, care a existat din timpurile cele mai stravechi existand si astazi in localitatile rurale, in orasele grecesti apare o organizare superioara a politiei. Anumite denumiri ca: "efhor" "archorite", "strateg", indica functionari cu atributii politienesti.

Colectia de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Functionarea democratica a statului de drept nu poate fi conceputa in afara unui cadru normativ care sa coordoneze comportamentul indivizilor conform conduitei tip statornicite in societate. Drept urmare orice tara este indrituita si in acelasi timp obligata sa adopte masurile legale pe care le considera necesare, circumscrise reglementarilor internationale la care a aderat si sa asigure conditii pentru realizarea lor pozitiva.

In orice societate si in orice perioada istorica, impactul cel mai puternic asupra oricarei persoane fizice, fie ca apare in postura de victima sau doar de spectator, il reprezinta savarsirea unei fapte penale cu toate consecintele ce decurg, mergand de la urmarile socialmente periculoase ce se produc si pana la sanctiunile penale ce sunt aplicate de instantele judecatoresti in contextul realizarii justitiei penale.

Orice actiune ce aduce prejudicii societatii ca si cea care lezeaza drepturile si interesele indivizilor izolati, da nastere nu numai unei reactii firesti de combatere, dar si de aparare preventiva, stimuland intreprinderea unor masuri anticipative pentru ca raul sa nu se mai produca, sa nu se mai repete.

Colectia de articole AIT - 2008. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2008.

Importanta perchezitiei ca procedeu de investigatie a fost subliniata in literatura de specialitate, unde se arata ca perchezitia asigura procurarea unor probe indispensabile, uneori unice, pentru rezolvarea cauzei. Nici o alta activitate nu presupune implicarea in cele mai intime aspecte ale vietii individului, in drepturile persoanei asupra imobilelor, terenurilor ca perchezitia.

Perchezitia reprezinta procedeul probator care consta in cercetarea efectuata asupra imbracamintei unei persoane sau la locuinta acesteia cu scopul de a gasi si ridica obiecte sau inscrisuri, cunoscute organului judiciar, dar nepredate de buna-voie, precum si in vederea eventualei descoperiri a unor alte mijloace de proba necesare solutionarii cauzei penale.

Legea privind regimul armelor si munitiilor stipuleaza ca, in categoria persoanelor ce pot detine arme de aparare si paza, se inscriu si persoanele care au dobandit calitatea de martor protejat in conformitate cu prevederile Legii 682/2002, privind protectia martorilor.

Ea reglementeaza categoriile de arme si munitii, precum si conditiile in care detinerea, portul, folosirea si operatiunile cu aceste arme si munitii sunt permise pe teritoriul Romaniei.

Copilul trebuie respectat ca o persoana care are dreptul la viata particulara, la intimitate si la o dezvoltare normala. Nimic nu trebuie sa ii puna in pericol nici existenta, nici dezvoltarea, cu atat mai mult nu trebuie supus abuzului sau exploatarii. Cu toate acestea, tot mai des sunt semnalate cazuri de abuz asupra copiilor in familie, pe strada, in institutii sau chiar in locuri publice. Cazurile in care copiii sunt abuzati si exploatati sexual prin retelele de trafic de fiinte umane sunt tot mai frecvent mentionate de institutiile abilitate sa intervina in aceste situatii. Stabilirea nivelului incidentei abuzului sexual asupra copiilor este dificila din cauza diferentelor inregistrate de la un stat la altul, in modul de culegere a datelor. Studiile realizate in diferite tari europene indica procentajul cazuisticii intre 7 % si 20 % pentru fete si intre 3 % si 10 % pentru baieti, dar, de multe ori, lipsa de resurse, atat umane, cat si materiale duce la inregistrarea unui numar redus de cazuri, astfel incat datele prezentate nu oglindesc realitatea.1 Din diverse motive, cum ar fi lipsa unei metodologii de raportare a cazurilor, abuzurile sexuale nu sunt declarate si, in consecinta, nu sunt descoperite, modificand astfel rezultatele statisticilor. De aceea este dificil de estimat numarul real al cazurilor, precum si evolutia fenomenului.

Care sunt factorii determinanti in producerea abuzurilor si exploatarii sexuale a copiilor? Cui revine responsabilitatea respectarii drepturilor copilului si protectiei lui? Este vorba de factori individuali, izolati, factori de context social larg sau de politicile de protectie specifice diferitelor societati? Sunt intrebari care ii preocupa mai ales pe specialistii implicati in protectia copilului si in respectarea interesului superior al acestuia.

In pofida intensificarii sale in ultimele decenii, violenta indreptata contra copiilor nu reprezinta un fenomen nou in istoria omenirii. Dea lungul secolelor, copiilor li sa negat identitatea, au fost supusi la nenumarate umilinte, au fost victimele nenumaratelor abuzuri comise de parinti, educatori sau alte persoane, in asa fel incat istoria sociala a copilariei cuprinde un lung sir de violente, maltratari, rele tratamente, care au imbracat, adeseori, forme dea dreptul dramatice.

Dintotdeauna, cauzele pedofiliei au fost diverse: biologice, psihologice, sociale si indiferent de epoca istorica, manifestarile de pedofilie au insotit permanent perioadele de criza. Cel mai adesea apare in conditii de aglomeratie, promiscuitate sau izolare, situatii care aduc in plan explicativ si dezinhibarea instinctuala puternica, eliberarea pulsiunii agresive si primitive - tipice personalitatii cu incapacitate de control instinctiv - emotional si/sau structura etica deficitara.

Din totdeauna, cutumele, traditia si morala publica precum si normativitatea scrisa au contribuit la canalizarea si chiar institutionalizarea instinctului si vietii sexuale (ex.: casatoria). Întrun sens sociocultural util evolutiei speciei, valorilor socialmorale si specificului uman al sexualitatii bazat pe afectivitate, G. Dumas spunea: "Societatea a acceptat instinctul sexual, la canalizat cat a putut, la inconjurat de limitari, de tabuuri si ia consacrat manifestarile sale sociale prin ceremonii de sacralizare religioasa si prin institutii laice".

În functie de factorii socioculturali si morali, motivatia sexuala (instinctul sexual) cu o puternica componenta dinamogena (ereditara) si alta directionala (afectiva) poate fi infranta, sublimata sau deviata, fapt invederat de realitatea ce atesta ca desi la om instinctul sexual este acelasi, realizarea sa variaza in functie de timp, spatiu si societate, de unde frecventa diferita a patologiei sexuale (ex.: pedofilia).

Am elaborat aceasta lucrare din dorinta de a oferi un instrument util practicienilor, acelor functionari din serviciile europene de politie care confruntandu-se cu dimensiunile europene, si nu numai, ale fenomenului criminal aveau nevoie de un indrumar prin intermediul caruia sa poata face conexiunile lingvistice necesare pentru a-si face munca in cel mai bune conditii.

Indrumarul nu este si nici nu poate inlocui un dictionar, noi nefiind specializati in studiul limbilor straine. Demersul nostru nu are rigoarea specifica unui dictionar - analizand piata nici nu am gasit un dictionar poliglot pe care sa-l folosim la fundamentarea acestui indrumar - noi am incercat sa oferim, doar, echivalenta necesara pentru unii termeni, pe care i-am considerat de mare utilitate in facilitarea comunicarii intre practicieni.

Apreciem ca lucrarea este de mare interes, ca satisface exigentele specifice practicienilor care au nevoie sa comunice prin intermediul unor limbi straine, constituindu-se, astfel, intr-un instrument util in munca lor.

Cursul abordeaza principalele repere juridice ale desfasurarii activitatilor functionarilor din administratia publica. Notiunea de drept administrativ trebuie evaluata in legatura cu termenul de administratie ce desemneaza o activitate ce serveste unei finalitati subordonate cuiva. Termenul deriva din latinescul administrare ce inseamna a servi fiind in legatura cu cuvantul magister care il desemneaza pe stapan, caruia i se subordoneaza servitorul si pe care acesta trebuie sa-l slujeasca.

Studiul acestui domeniu stiintific este util atat pentru cei care isi desfasoara activitatea in cadrul administratiei publice cat si pentru cei administrati, toti fiind interesati de intelegerea mecanismului de functionare a organelor administratiei publice, de raporturile functionarilor cu institutiile administrative, drepturile lor, drepturile celor administrati, cum se pot acestia opune efectelor actelor administrative, etc.

Colectia de articole AIT - 2007. prezinta intr-un singur volum articole din diverse domenii publicate pe parcursul anului 2007.